Dogmele iudeo-creștine compuse din legende și mituri selectate cu grijă, cel mai adesea intră în contradicție cu viziunile raționaliste. De-a lungul timpului dogma iudeo-creștină a reprezentat o luptă între tradiție și documentele apocrife, prima ieșind mereu învingătoare. Sub pretextul bunelor intenții, au apărut documente false precum evanghelii, epistole sau faptele apostolilor care s-au amestecat cu cele pe care Biserica le va accepta în cele din urmă. După îndelungate transformări, au ajuns la îndemâna poporului profan adevăruri disimulate, efect al percepției imperfecte, a căror sursă se regăsește nu în istoria poporului evreu, ci în textele sumeriene, anterioare Genezei.
În cartea sa, Adam, zeul roșu, ed. Nemira, Robert Ambelain pune în lumină esența a două vechi doctrine occidentale, izvorâte din tradiția religioasă iudeo-creștină: cea Rozi-Cruciană din Evul Mediu și cea luciferiană, aparținând unei gnoze de mult dispărute. În perioada precreștină imaginea lui Mesia fusese deja conturată, iar discipolii lui Iisus îi vor atribui toate trăsăturile descrise de profeți, pentru a dovedi legitimitatea misiunii sale. După destrămarea poporului evreu, sectele iudaice – fariseii, saduceii și esenienii – se vor risipi în întreaga lume, doctrina lui Iisus a fost greșit înțeleasă de la început, cheile învățăturii sale fiind deținute de școlile gnostice, ostile creștinismului, simpatizante ale iudaismului.
Gnoza ofiților
Școala ofiților conține ansamblul gnozei universale, fiind rezultatul eforturilor unor mari înțelepți și maeștri ai unor frății inițiatice de a păstra și a perpetua esența adevărurilor ezoterice. Au încercat să le ascundă în sânul religiei oficiale. Potrivit gnozei ofiților, Demiurgul, organizatorul lumii materiale a creat Omul despre care a înțeles că are o inteligență mai mare decât a lui. Pentru a-l împiedica să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu, Demiurgul i-a interzis să mănânce fructe din Pomul Cunoașterii. Cuprins de furie și-a îndreptat privirea către materie, iar chipul său reflectat în ea, s-a însuflețit și a luat forma Satanei, șarpele-demon. Pentru ocultiștii europeni, șarpele este marele curent magnetic care înconjoară globul, însuși sufletul planetei. Învățăturile rozicrucienilor ne arată că Răul nu există, fiind doar Binele în stare incompletă, o Perfecțiune potențială, într-un stadiu de împlinire mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Zeul soare
În Avesta, o culegere de texte mitologice și religioase persane, atribuită profetului iranian Zarathustra se regăsește următoarea legendă: „Aduși pe pămând de Dumnezeul Binelui, primul bărbat și și prima femeie, Meschia și Meschiane, al căror destin era de a fi muritori, au primit de la creatorul lor, promisiunea unei fericiri veșnice în această lume și în cea viitoare, cu condiția să îl slăvească doar pe el, și să îl considere singurul autor al tuturor lucrurilor bune. Într-o zi Ahriman, dumnezeul Răului, li s-a arătat sub forma unui șarpe, și i-a înșelat cu vorbe meșteșugite, făcându-i să îl slăvească pe el. Întrucât și-au schimbat stăpânul și au slujit de bunăvoie Răului, au fost supuși nefericirii și pierzaniei, iar viața lor a devnit un lung șir de chinuri și suferințe. Li s-a făcut foame, sete și frig. Profitând de suferințele lor, un demon le-a adus un fruct pe care ei l-au mâncat cu lăcomie și atunci a avut loc a doua cădere în păcat. Astfel, ei au păcătuit fără încetare, căzând tot mai jos în împărăția stăpânului relelor.“ Demiurgul egiptean se numește Atem, Tem sau Atum, numele fiind asemănător celui ebraic, Adam, care în ebraică înseamnă roșu, Tem fiind și apelativul soarelui.
La început a fost Cuvântul
Textele vechi spun că Demirugul a creat ființele „emițând cuvinte“, iar „zeii au ieșit din gura lui Tem sau Atum“. Aceste ființe inferioare lui Atum erau vii și aveau liberul arbitru. Textele magice foarte vechi afirmă că „lucrurile și ființele concepute prin gând nu existau decât potențial și pentru a avea o existență reală, trebuia ca limba să le numească. Orice cuvânt divin se formează ca gând al inimii, se manifestă printr-o emisie vocală, atrăgând forțele vitale binefăcătoare și îndepărtându-le pe cele malefice. Legenda Genezei este comună tuturor popoarelor, iar dogma păcatului primului om se regăsește modificată mai mult sau mai puțin la toate popoarele de pe Pământ. Vechii filozofi considerau că sufletele erau închise în corpurile fizice ca într-un mormânt, drept pedeapsă pentru păcatele lor. Doctrina ofiților, întâlnită și la Platon este susținută de tradițiile indiene, budism, druizi, chinezi, vechii perși, regăsită și în Mexic, Yucatan, Peru sau în insulele Canare.
Toate popoarele au un inteles asupra lumii spirituale si cam toate religiile vechi acest inteles il au. Si totusi cunoasterea e ceva inferior dragostei, cand esti in dragoste il ai pe Dumnezeu, deja ai tot ce iti trebuie, da ca sa cunoastem lucruri exacte sau taine nu e asa de important, nu putem amesteca toate invataturile spunand ca ne invata aceleasi lucruri, pentru ca diferite invataturi invata diferite lucruri , si diferite duhuri sunt venerate sau invocate, dracii tot au informatie, oamenii se incurca si devin ca Faust tot din cauza mandriei satanice. Nu e vorba in a cunoaste lucruri exacte (desi nu neg puterea intelepciunii si cunoasterii, doar contestez sursa care de cele mai multe ori poate fi demonica si nu divina), e vorba de a avea o relatie , un legamant, cu Dumnezeul Adevarat,si e vorba de a te inchina drept lui Dumnezeu. Cunosteam multe persoane care au luato pe calea intunericului dar ei spun ca sunt in lumina, dar cunosc si oameni in Lumina, ei sunt simpli si frumosi, si au o intelepciune nespus mai mare decat cei intunecati, desi acei intunecati tot iti pot spune cum te cheama, ce ai facut si cam ce te asteapta (doar ca din perspectiva intunericului care deseori se ascunde intr-o haina de lumina) , oamenii in Lumina sunt Fratii lui Hristos si il au pe Hristos-Cuvantul, dar vedeti ca diavolu cu demonii sai incearca sa copie lucrurile lui Dumnezeu, sa cautam lucruri veritabile nu contrafaceri made in china. Slava Domnului. Slava Tatalui Fiului si Sfantului Duh acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Свять свять свять Господь Саваофь , исполнь небо и землю славы твоея, Благословенный грядый во имя Господне.