Curiozitatea referitoare la intențiile puterilor a existat de când există relația omului cu divinitatea. Încă din cele mai vechi timpuri, visele, pozițiile astrelor, premonițiile au fost semne în care magii, druizii, șamanii, profeții au căutat informații despre puterile superioare. Vechimea esoterismului datează din perioada magilor babilonieni din mileniul al II-lea și ajunge până la fizicienii secolului al XX-lea. Esoterismul, ca practică a unei cunoașteri secrete, desemnează aspirația omului de a se ridica deasupra grijilor animalice numai prin puterea sa și de a intra în legătură cu forțele misterioase care îi conduc destinul. Citește în continuare →
Tag Archives: Creștinism
Fețele esoterismului
Cartea marilor întâlniri
Abordarea unei căi spirituale este la fel de complicată și laborioasă ca munca de cercetare. Poate chiar mai dificilă pentru că într-un asemenea demers nu ai repere, statistici, istoric sau experiență. Măsurătorile nu le poți face decât raportându-te la propria persoană. Atras de pământul înțelepciunii, scriitorul Vasile Andru a călătorit la începutul anilor 90 în India, la muntele Athos, în Tibet sau în Franța unde s-a aflat în apropierea unora dintre marii înțelepți și vindecători ai lumii.
Căutând marile repere ale spiritualității lumii el i-a întâlnit pe indienii Swami Vishnudevananta, Sri Tapovan, Baba Vishnudas, Surenji Goyal, Dalai Lama, clerici harismatici ca Gheervaghese Mar Osthatios precum și monahi vindecători sau laici. În urma acestor întâlniri a apărut cartea Întâlniri cu maeștri și vizionari, ed. Mistica ce sintetizează zece ani de retrageri spirituale. În opinia sa, călătoria este o meditație în mișcare în care călătorul, pelegrinul (lat. „străinul“) percepe o meta-realitate. Citește în continuare →
Istorie și alchimie în Ospățul lui John Saturnall
Ospățul lui John Saturnall îmbină datele istoriei cu legendele mitice dar și lupta dintre creștinism și vechile tradiții păgâne. Arta culinară este secretul alchimic care străbate secolele și se dezvoltă cu fiecare zi, lună, anotimp transformându-se după caz în artă, armă de seducție, negociere politică, armă împotriva represiunii sau act al căinței și iertării. Ospățul lui John Saturnall, ed. Nemira spune povestea unui tânăr orfan care din ucenic la bucătăria conacului Buckland ajunge cel mai mare maestru bucătar al timpului său. După ce mama sa este alungată din sat de sectele religioase, fiind considerată vrăjitoare, John este salvat de preot și trimis la conac unde, sub îndrumarea maestrului Scovell, învață să își descopere propriul „ospăț“. „Buna Susan“, cea pe care sătenii o chemau să le prepare poțiuni pentru durerile facerii, dar pe care o numeau pe la spate vrăjitoare, descindea dintr-o familie foarte veche, fiind una dintre ultimele deținătoare a secretelor plantelor. Cu ultimele puteri, înainte de a muri, ea își inițiază fiul în tainele plantelor și ale rețetelor culinare. Talentul lui unic de a identifica orice aromă dintr-o rețetă îl fac de neînlocuit în imperiul gastronomic al maestrului Scovell. Citește în continuare →
Schimbă-ți viața cu ajutorul magiei!
Magia albă, editura Mistica te învață cum poți aduce în viața ta iubirea, performanța și succesul folosind știința străveche a magiei. Cartea poate fi cumpărată joi, 10 iulie, de la chioșcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea!
Tradiția antică dezvăluie un mare respect pentru femeie, natură și misterele vieții. Ritualurile, invocațiile și rețetele magice conduc spre o rezervă spirituală și emoțională care a fost ținută secretă până acum. Multe dintre sărbătorile importante ale creștinismului derivă, de fapt, din marile festivaluri păgâne. Citește în continuare →
Magia – religia păgână a feminității
Prin complexitatea sa, magia este un subiect fascinant și controversat. Inițiații refuză să-i dezvăluie secretele, în timp ce profanii bâjbâie în căutarea adevărului. De-a lungul timpului subiectul a fost fie exagerat, fie blamat, astfel încât și-a pierdut sensul inițial și principiile sale au fost uitate. În cartea sa Magia Albă, ed. Mistica, Eric Pier Sperandio, jurnalist canadian și autor a numeroase lucrări de astrologie și spiritism, încearcă o repunere în drepturi a magiei, privită ca o știință străveche. În opinia sa, magia nu este nici iluzionism, nici superstiție. Practicile magiei se întemeiază pe credința în forțele supranaturale imanente ale naturii și vizează concilierea respectivelor forțe. Privind obiectiv, dincolo de prejudecăți, se poate vorbi despre magie ca despre o știință ce se ocupă cu utilizarea energiei înconjurătoare. Citește în continuare →
Rugăciunea și efectele vindecătoare ale apei
Studiile și experimentele asupra efectelor curative ale apei din ultimii ani au dus la concluzia că apa este un element viu. Cele mai spectaculoase rezultate au fost obținute de japonezul Masaru Emoto, pornind de la practicile taoiste de sfințire a apei. Concluziile sale sunt că apa percepe sentimentele umane, emoțiile, cuvintele, rugăciunile și muzica. În experimentele sale, Masaru Emoto a pus apă distilată într-o eprubetă, după care, în apropierea ei, diferite persoane au rostit cuvinte pozitive, de recunoștiință, iubire sau mulțumire, apoi a înghețat apa din eprubetă și a fotografiat cristalele care luaseră forme superbe, armonioase, geometrice. Supusă unui tratament diferit, cu cuvinte negative de război, moarte și demoni, aceeași apă a luat forme complet diferite, asimetrice, contorsionate, parcă ar fi fost speriate sau mutilate. Același experiment a fost făcut cu ajutorul muzicii. Citește în continuare →
Sfinții Împărați Constantin și Elena
În ziua a douăzeci şi una a lunii mai este pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, mama sa, datorită cărora creştinismul a devenit o religie permisă, iar jertfele sângeroase au fost interzise. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt sărbătoriţi atât de bisericile ortodoxe cât şi de cele catolice, asemenea apostolilor.
Un general roman, Constantinus Chlorus, se îndrăgostește la prima vedere de frumoasa hangiță Elena și, din această iubire, se naște în februarie 285 un băiat căruia îi dau numele de Constantinus Flavius Valerius, cunoscut astăzi sub numele de Constantin cel Mare. Pentru corectitudinea în îndeplinirea îndatoririlor, împăratul Maximianus îi dă lui Constantinus Chlorus postul de prefect al pretorienilor, primindu-l la curtea imperială. La puțin timp, când împăratul Diocletian îi conferă titlul de Cezar, încredințându-i conducerea Galiei și a Britaniei. Din motive politice, Constantinus este sfătuit să-și repudieze soția, pe Elena, și să se căsătorească cu Teodora, fiica vitregă a lui Maximianus. Cum legea romană nu recunoștea căsătoria între persoane din clase sociale diferite, interesele politice și funcția se dovedesc mai puternice decât iubirea. Umilită, Elena se retrage în casa veche din Drepane. Îi rămân doar amintirile dureroase ale unei iubiri scurte și amărăciunea despărțirii de fiul ei, Constantin, în vârstă de opt ani.
Împărat la 21 de ani
Constantin primește o educație aleasă și, la 17 ani, își face serviciul militar sub conducerea Cezarului Galeriu. Se remarcă în mai multe rânduri pe câmpul de luptă și chiar primește o decorație ca tribun de rangul cel mai înalt. Anul 303 este începutul persecuțiilor creștine pornite de Diocletian, care fac să curgă râuri de sânge. Păgân, Constantin este totuși impresionat de atitudinea umilă, iertătoare și plină de milă a creștinilor față de prigonitorii lor. Măcinat de o boală necurțătoare, Constantinus Chlorus se stinge la reședința imperială și lasă cu limbă de moarte ca fiul său, în vârstă de 21 de ani, să-i urmeze la tronul imperial al Galiei și Britaniei. Tânărul împărat dovedește maturitate politică și înzestrări de excepție, iar calitățile umane deosebite, iubirea sinceră față de oameni, faptul că sub domnia lui creștinii nu sunt persecutați atrag simpatia poporului. În toamna lui 306 își aduce mama la curtea din Trier. În vârstă de 55 de ani, Elena este o femeie încă frumoasă, dar poartă pe chip amprenta suferinței. Ea primește rangul de nobilissima foemina, apoi pe cel de împărăteasă. După abdicarea lui Diocletian, situația politică în imperiu devine confuză. În loc de pacea ce trebuia să caracterizeze tetrarhia, se naște monstrul dorinței de putere absolută. Citește în continuare →
Ultimele comentarii