Se spune că Biserica Sfântul Mina este unul dintre cele mai vizitate locașuri de cult din București. Că sfântul o ocrotește și, în taină, îi ajută pe cei care vin la el cu credință. Și se mai spune că Sfântul Mina nu a dezamăgit niciodată pe nimeni. Mărturia binefacerilor sale sunt darurile de mulțumire înșirate sub sticla icoanei sale, ca semn de recunoștință de la cei pe care sfântul i-a ajutat. Timpul Sfântului Mina este o veșnicie pusă în slujba binelui. Viața lui pământească a fost scurtă însă deosebit de pilduitoare.
„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați“
Sfântul Mina, pomenit în calendarul ortodox la 11 noiembrie, este de origine egipteană, născut în ținutul Cotuanului, aproape de Alexandria, în secolul al lll-lea. Fiindcă provenea dintr-o familie săracă, pentru a-și câștiga existența se înrolează în armata imperială. Era perioada domniei împăraților Maximilian și Diocletian, când religiile păgâne propovăduiau închinarea la idoli. Existau însă niște oameni care îndrăzneau să sfideze tradițiile idolești. Ei se numesc creștini și se închină acelui Dumnezeu care învață iubirea de aproape și oferă mântuirea. Sunt considerați periculoși pentru elită, care nu vrea să piardă susținerea poporului. Vremurile sunt în fierbere. Cine îndrăznește să-și mărturisească apartenența creștină plătește cu viața. Torturile și execuțiile ce se desfășoară în văzul tuturor au menirea să înspăimânte, ca nimeni să nu mai îndrăznească să-și schimbe credința. În acest infern, sufletul tânărului ostaș Mina simte dezgust și deșertăciune. Dar golul dinăuntrul lui întâlnește vorbele lui Iisus în gura unor preoți: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastra și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihna sufletelor voastre“ (Matei, cap.11, vers. 28-29). Simte adevărul și forța acelor cuvinte și nu mai vrea să fie răspunzător pentru viețile atâtor oameni nevinovați. Așa că se hotărăște: cere botezul, după care merge la tribunul roman în slujba căruia se află și îi spune că nu mai poate face parte din armata imperială pentru că este creștin. Unii ar spune că este o dovadă de inconștiență să mărturisești chiar celui care conduce execuțiile. Dar tocmai curajul nemăsurat al tânărului Mina îl determină pe Fermilian să-l elibereze din funcție, sfătuindu-l să părăsească ținutul. Și Mina pleacă în deșert…
„Ce cauți între cer și pământ de unul singur?“
Înainte să plece în pustiul Sinaiului, Sfântul primește de la un preot creștin un manuscris cu fragmente din Evanghelii. Drumul inițierii în învățăturile creștine se deschide, iar credința lui crește tot mai mult. Atâta dor are de Dumnezeu, încât simte o bucurie imensă să le spună și celorlalți despre marea șansă, marea salvare pe care Iisus o oferă omenirii. Vorbește cu oamenii despre Dumnezeu, dar și cu păsările, pentru că ajunge să le înțeleagă limbajul. Mai mult, mângâie șerpii veninoși fără teamă și îmblânzește animalele sălbatice numai cu privirea. Florile revin la viață prin atingerea sa, pentru că el deja are credința și curăția unui copil. Este o fericire despre care cei ce nu o cunosc cred că este nebunie… Petrece câțiva ani în pustiu, dar o întâlnire îi schimbă viața. Sfântul Macarie Egipteanul,văzându-i lumina interioară, dar și destinul ce îl așteaptă spune: „Ce cauți între cer și pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul mulțimii, ca să ia aminte toți la vorba și fapta ta. Ai schimbat o haină de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie“.
„Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine“
Se pare că trebuie să se întoarcă pe scena vieții, de data aceasta ca erou principal al unei drame care fără el nu poate avea loc. Se întoarce exact în ziua în care păgânii dau o mare serbare în cinstea dumnezeilor de aur și de lemn pe care-i venerează. Caută un loc mai înalt, de unde poate fi văzut, și rostește cu glas tare: „Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătându-m-am celor ce nu întrebau de mine“. Toata lumea este uluită de curajul său, iar Piros, mai-marele ținutului, vrea să știe cine este. Răspunsul vine clar și concis: „Eu sunt robul lui Iisus Hristos, care împărătește în cer și pe pământ!“. Și nu se oprește aici. El nu uită să critice închinarea la idoli, masacrele și torturile la care sunt supuși creștinii. Să fii singur împotriva tuturor nu este chiar simplu. Enervat de această îndrăzneală incredibilă, Piros ordonă să fie biciuit până-și va lepăda credința. Mina suportă cu zâmbetul pe buze. Zâmbetul sfântului îl aduce în pragul nebuniei: „Să-i fie frecate rănile sângerânde cu câlți înmuiați în oțet!“. Dar Sfântul Mina merge până la capăt. Este târât de o cămilă, lovit de bice cu vârfuri de plumb și, chiar dacă fărâme de carne îi sunt smulse din trup, el zâmbește și găsește puterea să strige: „Dacă ați fi cunoscut voi pe adevăratul împărat, nu ați fi hulit pe Cel mărturisit de mine“. Exasperat de rezistența lui, Piros poruncește să i se taie mâinile și picioarele. Soldații aprind un rug în care aruncă trupul sfântului încă viu. Credincioșii strâng ce mai rămâne din trupul ars și rămășițele le depun mai apoi în biserica ce avea să se construiască în cinstea lui.
„Moartea ta mă înviază pe mine“
A doua zi după moartea sa, totul se schimbă. Garda Pretoriană se răscoală împotriva împăraților Diocletian și Maximilian, ucigându-i. Aproape tot ținutul Cotuanului și cetatea Alexandriei s-au creștinat, căci suferințele tânărului au aprins în sufletele tuturor dorința de a crede într-un Dumnezeu viu și adevărat. Ceea ce părea o înfrângere era, de fapt, o victorie. Pe icoana sfântului aflată în Marea Catedrală Ortodoxă din Alexandria stă scris: „Viața mea te ucide pe tine, căci moartea ta mă înviază pe mine“. Lista minunilor săvârșite de sfântul Mina este foarte lungă pentru că nimic nu-l poate împiedica pe acest sfânt să răspundă unei rugăminți din inimă. El a fost, este și va fi un ostaș în armata lui Dumnezeu!
Data de 11 noiembrie mai este cunoscută și ca „sărbătoarea tâlharilor” (Sf. Mc. Mina) ce se ţine pentru recuperarea lucrurilor furate, prinderea și dovedirea hoţilor, precum întoarcerea inimilor celor răi spre bine.
Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina
O, Preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat, scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție. Vezi, Sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, Fericite și Sfinte Mina, grăbește-te de mă ajuta cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, căștiu, Sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit munci grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindcă ne-am încredințat căși după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfânta biserică ta și cu credințăți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?
Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine, ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, căși din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.
Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ținut în mâini, fiindcăîl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfânta biserica ta spre închinare, cu rugăciunea îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea, atunci când iudeul dăduse prietenului său creștin o pungă cu galbeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu, nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au făcut pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De ceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești Sfinte, că atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceasta și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg către tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine păgubașul și scârbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întru tot lăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ultimele comentarii