Provine din Serbia dintr-o familie de români macedoneni și a fost sfetnic de taină pentru patru domnitori: Vlaicu Vodă, Radu Vodă, Dan Vodă și Mircea cel Bătrân. A simțit de mic iubirea pentru învățătură și pentru Hristos, iar deciziile sale cele mai importante au fost luate în urma unor fulgerări vizionare. A plecat spre Athos mărturisind: „Nu pot să mai rămân în lumea aceasta înșelătoare, nici să văd slavele ei cele deșarte, ca niște năluciri mincinoase, și nici înălțarea mea în slujbele politicești. Vreau să urmez calea cea plăcută Domnului, pentru mântuirea sufletului meu“ și a rămas pe muntele Athos douăzeci și cinci de ani. Aici și-a însușit caligrafia, pictura, pictura în argint și limbile greacă, latină și slavonă. Apoi s-a retras în asceză, obținând prin rugăciunea isihastă despătimirea și iluminarea și odată cu acestea clarviziunea și puterea de a face minuni.
A generalizat rugăciunea isihastă, cerând ca toți călugării să practice rugăciunea minții în inimă, generalizare care a fost reluată mai târziu de Paisie Velicikovski de la Neamț. Se crede că era în relație apropiată cu Grigorie Palamas, promotorul isihasmului, și că a participat la mișcarea înnoitoare a isihasmului de pe muntele Athos care a avut loc între anii 1337-1347.
În 1360 părăsește Athosul pentru a urma îndemnul de a întări ortodoxia și timp de 15 ani va căuta locul indicat de viziunea sa pentru a ridica Mănăstirea Tismana. A postit 40 de zile pentru găsirea celui mai potrivit loc pentru masa sfântului altar și încă trei pentru că răspunsul nu venea, pentru ca apoi, într-o stare de extaz mistic, să știe tot ce avea nevoie.
Se spune că Nicodim umbla prin foc fără vătămare și pe ape și că astfel a trecut Dunărea venind în Țara Românească. Putea vindeca orice fel de boală sufletească sau trupească și citea gândurile oricui. Aceste daruri ale sale au fost atestate de martori și consemnate de cronicari ai voievozilor Mircea cel Bătrân și Sigismund al Ungariei.
A transformat Tismana într-o capitală culturală, un centru de răspândire a isihasmului, ținând legătura cu Athosul, cu Serbia și cu Bulgaria, una dintre minunile sale fiind considerată și această polarizare a energiilor prin răspândirea isihasmului în Orientul creștin din care făcea parte și Țara Românească. Aici Nicodim a găsit monahi și anahoreți și pe Valea Tismanei și în Țara Hațegului, iar propria sa cunoaștere iluminatorie și metoda rugăciunii isihaste a sporit numărul acestora. Învățătura sa a fost că iluminarea nu se obține o dată pentru totdeauna, ci focul ei se ține aprins numai printr-o lucrare neîntreruptă.
Ultimele comentarii