În perioada precreștină, ziua de 25 decembrie era considerată ziua nașterii Soarelui și coincidea cu momentul solstițiului de iarnă, când zilele începeau să se lungească ceea ce însemna renașterea naturii. Romanii o numeau Saturnalia, sărbătoarea zeului Saturn, iar Biserica creștină a asimilat-o drept zi de naștere a lui Iisus Hristos.
Momentul solstițiului marchează prima zi de iarnă, noaptea cea mai lungă a anului și nașterea noului soare ce va lumina pământul. Aceste momente erau esențiale pentru strămoși care trăiau după ritmul anotimpurilor, iar ciclul unei zile le ghida existența. Solstițiul indica venirea zilelor călduroase printr-un nou ciclu solar, fiind un prilej de bucurie și sărbătoare în care munca era redusă la minim. Tot din această perioadă datează obiceiul de a oferi cadouri și de a împodobi conifere cu elemente care reproduc luna și stelele.
Saturnalia era celebrată într-o singură zi prin serbări, orgii, sacrificii și obiceiul de a face cadouri celor dragi. La serbările Saturnaliei participa oricine, stăpânii erau egali cu sclavii care acum erau iertați de pedepse. Cu timpul sărbătoarea a fost extinsă la o săptămână pentru a fi apoi redusă la trei zile.
În creștinism, Crăciunul este a treia mare sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii, fiind un prilej de bucurie și liniște spirituală. A fost stabilit ca sărbătoare oficială în anul 325 de primul împărat roman creștin, Constantin cel Mare, fixându-se atunci ziua de 25 decembrie. Legenda spune că Dumnezeu a hotărât să izbăvească lumea din păcat și a trimis pe îngerul Gavriil în cetatea Nazaret, la Fecioara Maria căreia i-a spus că a fost aleasă de Dumnezeu să nască pe Iisus Fiul său. Când a sosit vremea nașterii Domnului, Fecioara Maria și Iosif, logodnicul ei, umblau din poartă în poartă, rugându-i pe oameni să le ofere adăpost, în drumul lor dinspre Nazaret spre Bethleem. Ajungând la casa unui anume Crăciun, Maria este adăpostită de soţia acestuia în grajd, unde naște în ieslea din Bethleem pe Iisus Hristos. Atunci, cei trei magi de la Răsărit au văzut o stea luminoasă pe cer și, urmând-o cale lungă, au ajuns la Bethleem, aducându-i Mântuitorului în dar aur, smirnă și tămâie.
Obiceiuri
- Nașterea Mântuitorului este vestită prin obiceiul copiilor de a merge, în seara de Crăciun, cu colindatul. Merg din casă în casă și primesc în trăistuţă mere, nuci, alune, covrigi, portocale și bănuţi. Între Crăciun și Bobotează, copiii umblă cu Steaua.
- În afara colindelor, tinerii trec pe la case cu Capra și cu Ursul.
- Tot în această perioadă se joacă irozii, spectacole de teatru folcloric, care prezintă întâmplările legate de Nașterea lui Iisus Hristos și Închinarea Magilor. De obicei sunt 8-10 persoane serioase, însoţite de personaje comice: paiaţa, moșul, harapul, adaptare a unor obiceiuri legate de capră.
- În Ajunul Crăciunului, oamenii își strâng din sat ce au dat cu împrumut, pentru ca sărbătoarea să le găsească pe toate în gospodărie.
- În prima zi de Crăciun se merge la biserică, iar în drum spre casă oamenii se salută cu „Hristos s-a născut“.
Ultimele comentarii