Meditația presupune o călătorie interioară, o întoarcere la sursă, modul prin care ne putem detașa de lumea exterioară pentru a ne cunoaște mai bine și a ne vindeca fizic și psihic. Liniștea de care avem nevoie există în interiorul ființei noastre, nu în afara noastră, așa cum suntem tentați să credem. Meditația încurajează relaxarea profundă și conștiința de sine. Este, în special, arta de a fi conştienți de ce se întâmplă în noi şi în jurul nostru. Pentru a putea fi conștienți este nevoie să ne relaxăm. Meditația este o practică foarte răspândită în Orient, ca parte integrantă a multor practici religioase, inclusiv a hinduismului și a budismului. Unii dintre inovatorii zilelor noastre, precum cei implicați în mișcarea Meditația transcendentală (bazată pe filozofia religioasă indiană Vedanta, cunoscută și sub numele de știința inteligenței creative), au încercat să înlăture conotațiile religioase ale meditației și să o transforme într-o terapie adecvată vieții din Occident.
Meditația transcendentală
Creată în anii ’40 de Maharishi Mahesh Yogi, a devenit cunoscută în Occident în anii ’60, bazându-se mai mult pe tehnici de meditație precise decât pe convingeri religioase sau filozofice. Maharishi a elaborat o formă simplă de meditație care poate fi practicată cu ușurință în lumea modernă. Meditația transcendentală utilizează diferite mantre sanscrite. Acestea sunt alcătuite dintr-un cuvânt sau o frază. După ce mantra a fost repetată în minte un timp, practicantul se liniștește sau oprește șirul gândurilor și atinge un nivel mai profund al conștiinței. Relaxarea duce la ameliorarea stării de sănătate și amplificarea bucuriei interioare, vitalității și creativității. Inițierea în meditația transcedentală trebuie făcută de un maestru, prin câteva noțiuni teoretice, urmate de o ceremonie în care elevul neinițiat își primește mantra aleasă de maestru în funcție de temperament și de ocupație. Urmează câteva ședințe de verificare în care învățăcelul meditează sub supravegherea maestrului, apoi începe să mediteze individual, câte 20 de minute pe zi. Există și niveluri mai înalte de inițiere.
Meditația reduce tensiunea și vindecă insomnia, stimulează vitalitatea fizică și mentală, amplifică fericirea, inteligența și creativitatea și ne ajută să ne menținem tineri.
Meditația budistă
Există două forme principale de meditație budistă, ambele sunt puternice și practicate în diferite moduri și combinații.
Meditația yoghină
Implică concentrarea asupra problemelor morale, intelectuale sau abstracte care conduc la purificare spirituală. Aceasta se obține în patru etape.
1. În prima etapă cel care meditează se detașează de dorințele senzuale și de gândurile impure prin analiză și reflecție, atingând astfel o stare de satisfacție emoțională și bucurie.
2. În a doua etapă, activitățile intelectuale sunt abandonate în favoarea liniștii interioare, mintea fiind într-o stare de claritate și concentrare totală.
3. În etapa a treia, emoțiile dispar, lăsând loc unei stări de indiferență față de orice, rămânând total conștient.
4. A patra etapă constă în abandonarea oricărei senzații de satisfacție, durere sau liniște. Practicantul intră într-o stare de puritate și conștiință neprihănită.
Meditația vipassana
Este a doua formă de meditație budistă, foarte răspândită, fiind mai ușor de practicat pentru omul modern, occidental. Meditația vipassana implică concentrarea asupra unor situații concrete sau a unor obiecte, de exemplu respirația sau flacăra unei lumânări. Persoana care meditează ține inițial ochii deschiși și îi închide după ce a obținut o viziune clară. În acest moment, imaginile duble sau multiple văzute în timpul concentrării dispar, rămânând o singură imagine. Meditația poate dura câteva minute sau cât dorește cel care meditează. Actul concentrării voite și intense duce la claritate mentală, care la rândul său este folosită pentru a obține înțelegerea adevărului budist că realitatea este trecătoare. Din perspectiva budistă, această înțelegere permite iluminarea spirituală totală sau nirvana.
Psalmul
Este denumirea generală pentru muzica liturgică vocală neacompaniată de instrumente, care deseori induce interpretul într-o stare modificată a conștiinței. Psalmodierea sau cântecul bisericesc monoton sau sacadat, apărut în mănăstirile medievale, se practică și astăzi în scopuri spirituale. Există atât în religia ortodoxă, romano-catolică sau anglicană, precum și în budism și hinduism. Alte forme cunoscute de psalmi sunt cei bizantini și gregorieni. Psalmodierea a renăscut ca modalitate de intrare în meditație. Persoana care psalmodiază va trece într-o stare meditativă modificată a conștiinței. Una dintre cele mai folositoare forme de psalmodiere individuală este reproducerea sunetelor specifice celor șapte chakre principale. Acestea sunt: „o“ (pentru Muladhara Chakra – situată între anus și sex), „ou“ (pentru Swadistana Chakra – situată sub ombilic), „ah“ (pentru Manipura Chakra – situată în zona plexului solar), „ai“ (pentru Anahata Chakra – situată în mijlocul pieptului), „ee“ (pentru Vishudda Chakra – situată la baza gâtului), „om“, cu accentul pe „m“ (pentru Ajna Chakra – situată în deasupra sprâncenelor, mai sus de rădăcina nasului) și „ng“ (pentru Sahasrara Chakra – situată în creștetul capului). Repetarea zilnică a acestor sunete ce corespund chakrelor ajută la purificarea centrilor și a câmpurilor energetice, ajutând la energizarea și vitalizarea organismului.
Meditația nu produce transformări radicale în viața ta, cel care o poate face ești tu. Este bine să te informezi atent și să alegi tipul de meditație care ți se potrivește cel mai bine și care te poate ajuta să te conectezi cu sinele propriu pentru a reuși să devii ființa care ești cu adevărat.
Ultimele comentarii