Dovezi științifice susțin teoria că orice ai face altcuiva, bun sau rău, se va întoarce asupra ta cu aceeași forță. Că aceasta este o lege de bază a universului și nu există nicio modalitate de a o păcăli. Glonțul pe care îl tragi acum te va răni tot pe tine la un moment dat, deoarece binele și răul nu există decât ca manifestare de moment, ale cărei consecințe depind de timp și de spațiu. Universul nostru se creează în funcție de iubirea, răutatea, compasiunea sau indiferența pe care le manifestăm și astfel, compasiunea și iubirea devin imperative morale, întrucât a face rău altei ființe înseamnă să rănești conștiința universală și, implicit, pe tine însuți.
Acestea sunt câteva dintre concluziile pe care Bernand Haisch le dezvoltă în Teoria existenței lui Dumnezeu. Plecat de copil din Germania spre mult visatul pământ al făgăduinței american, Bernanrd Haisch s-a format în spiritul educației religioase primite la școala parohială St. Catherine of Sienna fiind însă atras de domeniul științei. Combinând educația religioasă cu fascinația pentru spațiu, a urmat un an seminarul călugărilor benedictini de la St. Meinrad Achabey urmându-și apoi chemarea de a deveni astronom profesionist. Tocmai demersurile științifice îl determină să caute răspunsuri la întrebări neștiințifice, precum cea despre existența lui Dumnezeu. Teoria existenței lui Dumnezeu încearcă să ofere un răspuns la întrebările fundamentale legate de natura umană văzută din perspectiva științei, majoritatea dogmelor religioase fiind iraționale și pline de erori în aspectele legate de Dumnezeu. Ele eșuează în a oferi soluții paradoxurilor elementare de genul bun/rău, bogăție/sărăcie, etc.
În opinia sa, știința zilelor noastre e bazată pe premisa materialismului, a reducționismului și a întâmplării. El contrazice reducționismul conform căruia universul poate fi înțeles prin reducerea la componentele sale de bază: atomi, molecule și descompus pentru a-i înțelege mecanismul de funcționare. Această convingere admite că singura realitate posibilă este cea explorată științific, iar Dumnezeu și inteligența imaterială sunt doar niște mituri răsuflate. În același timp, reprezintă o viziune dogmatică ce golește existența universului de sensuri mărețe, înlocuindu-le cu satisfacții psihologice. Un proeminent laureat al premiului Nobel afirma: cu cât aflăm mai multe despre univers, cu atât devine mai clar că acesta este fără sens. Pe măsură ce valorile își pierd bazele, pericolele și atrocitățile se dezvoltă în întreaga lume, consecințele firești ale unui unives lipsit de sens fiind urâțenia și distrugerea.
Plecând de la afirmația Genezei „Dumnezeu a spus Să fie lumină și a fost lumină“, autorul, împreună cu un coleg, oferă o perspectivă diferită postulatului lui Newton: F=ma, conform căruia cu cât masa unui obiect asupra căruia se exercită o forță este mai mare, cu atât accelerația rezultată este mai mică. Cei doi demonstrează că materia rezistă accelerației deoarece focarul zero exercită o forță ori de câte ori apare accelerația. Cu alte cuvinte, câmpul electromagnetic al focarului zero generează o forță ce se opune accelerației la exercitarea altei forțe. „Acțiunea luminii cuantice este ceea ce face ca materia să pară solidă, aparent stabilă, materie din care noi și lumea noastră suntem făcuți.“
Concluzia este că lumea materială obișnuită este susținută de o formă de lumină. Deși sună mistic, afirmația este validată de teoria focarului zero al electrodinamicii stocastice și de teoria relativității speciale a lui Einstein. Cea din urmă susține că spațiul și timpul nu sunt fenomene distincte, așa cum ni se par nouă. Ele sunt create de propagarea luminii sub forma unui focar zero electromagnetic care susține lumea materială. Din această perspectivă, afirmația Genezei Să fie lumină nu mai este doar o figură de stil.
Răspunsul cărții la spaima oamenilor de știință că „măreața eră a descoperirii științifice se încheie“ este că știința este pe cale să descopere o viziune radical diferită. În timp ce oamenii de știință încearcă să descopere cum poate creierul să dea naștere conștiinței, misticii susțin că nu materia dă naștere conștiinței, ci invers. Astfel, câmpul explorărilor științifice devine tot mai vast. „Realitatea înseamnă mult mai mult decât lumea fizică, ceva ce majoritatea umanității pare să înțeleagă în mod intuitiv.“
Teoria existenței lui Dumnezeu poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Mistica, http://www.mistica.ro/ sau de la magazinul Mistica (str. George Enescu, nr. 23, București).
Ultimele comentarii