Istoria consemnează diferite apariții ale unor creaturi ciudate, fenomene inexplicabile precum și posibilitatea existenței unor „porți“ între lumea pe care o cunoaștem și lumi aflate în alte planuri. Unele informații, ascunse în elementele arhitecturale ale catedralelor gotice sau în făpturile stranii de pe basoreliefuri și vitralii, au fost cunoscute de învățații din vechime, dar sensul lor s-a pierdut astăzi. Suntem oare pregătiți să admitem că putem trăi simultan în lumi paralele sau că lumea noastră este vizitată de făpturi stranii? Cartea Rodicăi Bretin, Poarta vrăjitoarelor, ed. Mistica oferă câteva întâmplări de acest fel, pe care istoria încă încearcă să le descifreze.
Nobilul Enguerand de Berincourt se căsătorește cu blonda Oralie de Milon, pe care este însă nevoit să o părăsească la scurt timp pentru a răspunde apelului lui Ludovic al IX-lea la o nouă cruciadă. Închisă în marele donjon, Oralie îl așteaptă, fără să vadă pe nimeni în afară de slujnica și de confesorul ei, fratele Benedict. După un timp ea va începe să audă zgomote stranii și va susține că patul se mișcă, iar obloanele se închid singure. O făptură non-umană o torturează pe Oralie, dar fratele Benedict pune comportamentul ei pe seama recluziunii.
Bianca Gozzoli, muza poeților și pictorilor florentini, femeia-condotier, a avut un destin aparte în lupta ei cu monștrii lumii reale, dar și cu cei iviți din străfundurile minții omenești.
Înger, demon și fiară la un loc, himera lui Hoffner ocupă un loc special în dosarul contactelor cu făpturi din lumi paralele.
Analele istorice consemnează momente de teroare în 1337 și în 1558, dar și în 1804, trăite de locuitorii aflați în contact sporadic cu o creatură demonică, situată între o ipotetică lume subterană a creaturilor nocturne și o posibilă lume paralelă din Univers în care trecerea se face printr-o cale neștiută, o „poartă“, materializată din când în când în subteranele catedralei Notre-Dame de Chartres.
Kahina, femeia-alchimist, descoperă cheia porții dintre lumi prin care intră himere – nici păsări, nici oameni, nici șopârle – ci toate acestea la un loc… „nu pot fi privite în ochi, au capete de om, urechi ascuțite și guri late, asemenea broaștelor și stau înfășurate în aripile lor de piele…“ amănunte incerte, ce nu pot fi prinse într-o imagine coerentă, deoarece creaturile suferă o continuă metamorfoză.
Un loc misterios din Dortmund ar putea fi poarta de trecere dintr-un timp în alt timp. Două tinere dispar acolo în anii ’60 și ’70. În anul 1262, „Cronica din Dortmund“ consemnează apariția unei „diavolițe“ roșcate, în rochie stacojie, cu pielea albă și unghiile muiate parcă în sânge în același loc. Ar fi putut fi Helga Grunel, studentă la Istorie în 1974, misterioasa femeie, cu purtări îndrăznețe, venită de nicăieri, cea care îl orbea pe pe baronul von Lowen cu farmecele ei? Ar fi putut fi ea cea care trecuse între Lumi, întorcându-se în trecut? Legea Informației Neagresive, potrivit căreia cineva venit din viitor nu poate interveni în trecut, deoarece ar modifica perioadele ulterioare a fost combătută de Stephen Hawking și John Keegan care au observat independent unul de altul că nu putem ști dacă istoria, așa cum o cunoaștem este rezultatul unei evoluții „normale“ sau al unor intervenții exterioare mai mult sau mai puțin accidentale, despre care, oricum, nu am avea de unde să aflăm.
Ultimele comentarii