Mitropolit al Țării Românești între anii 1823-1834, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, cu numele de botez Gheorghe Miculescu, s-a născut la București, în 1765, din părinți iubitori de Dumnezeu.
La vârsta de șapte ani, a fost dat să învețe carte la școala elinească de la Mânăstirea Sf. Sava. După ce studiază la renumite școli din București, tânărul părăsește casa părintească, ajungând ucenic al monahului Gherontie, de la Mânăstirea Neamț. În 1790 este călugărit și hirotonit diacon de Cuviosul Paisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Dornic de desăvârșire, la îndemnul Sfântului Paisie, tânărul monah Grigorie viețuiește o perioadă de timp la Sfântul Munte Athos. Revenind în țară, se așază la Mânăstirea Căldărușani. În anul 1823, Sfântul Grigorie a fost chemat la București de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, fiind hirotonit episcop la 10 ianuarie 1823 și ales mitropolit al Țării Românești.
Sf. Ierarh a păstorit Biserica lui Hristos cu multă dragoste și înțelepciune, timp de unsprezece ani, desfășurând o neobosită activitate. A numit ierarhi în scaunele episcopale de la Argeș, Râmnic și Buzău și a întemeiat școli teologice în fiecare dintre aceste centre eparhiale. Activitatea sa de mitropolit a fost întreruptă temporar de administrația rusă instaurată în Principatele Române, fiind exilat vreme de patru ani la Chișinău, Buzău și Căldărușani. La 22 iunie 1834, mitropolitul Grigorie, supranumit „Dascălul“, moare și este înmormântat lângă zidul catedralei, în partea de nord. După șapte ani, osemintele sale au fost strămutate în gropnița Mânăstirii Căldărușani, iar în prezent sunt așezate în pridvorul bisericii.
Întreaga viață a mitropolitului Grigorie în slujba Bisericii a fost un exemplu de sfințenie și de iubire pentru credincioși, de povețele și de sprijinul său material beneficiind numeroși săraci, văduve, orfani, cărora le-a oferit hrană, adăpost și cărți de învățătură. Sf. Ierarh Grigorie s-a îngrijit de restaurarea catedralei mitropolitane din București și de traducerea și tipărirea în limba română a „Vieților Sfinților“, pe care le considera „atât de folositoare pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor“.
Ultimele comentarii