A doua duminică din postul Paștelui este închinată Sfântului Grigorie Palama. Mai puțin cunoscut în popor, dar mărturisit de Biserica Ortodoxă ca „o culme a Părinților Bisericii“, Sfântul Grigorie Palama a dezvoltat învățătura despre energiile divine necreate.
Sfântul Grigorie Arhiepiscopul Tesalonicului, numit și Palama, s-a născut la Constantinopol. În floarea vârstei, alege să meargă pe Muntele Athos, unde intră sub ascultare în Lavra cea Mare. Dar sufletul său tânjea după liniștea pustiei, așa că se retrage în singurătatea muntelui, ducând o viață aspră în post și rugăciune. În vremurile acelea , ale secolului XIV, Varlaam, un grec din Calabria, care preda la Constantinopol, răspândise învățătura că strălucirea dumnezeirii, lumina dumnezeiască, este creată, lumina despre care părinții isihaști (cei ce practicau Rugăciunea lui Iisus) mărturiseau că s-au împărtășit de vederea ei. Sfântul Grigorie Palama ia apărarea isihasmului, afirmând că cunoașterea sau „vederea“ lui Dumnezeu este un act de participare, de experiență palpabilă, reală, trăită, o cunoaștere „de aproape“, o cunoaștere-unire, și nu doar o cunoaștere teoretică, desfășurată numai la nivelul rațiunii.
Ce face să fie atât de importantă învățătura Sfântului Grigorie Palama? Distincția dintre esență sau substanță, ipostas (chip, înfățișare, persoană) și energie, cărora le corespunde un mod de unire: unirea după esență, care aparține doar Persoanelor Treimii; unirea după ipostas, unirea ipostatică, proprie Mântuitorului Hristos – modul în care cele două naturi, cea dumnezeiască și cea omenească, sunt unite, ca o consecință a Întrupării, într-un singur ipostas, într-o singură Persoana, cea a Cuvântului, a lui Iisus Hristos; unirea după energii sau har, accesibilă omului. Sfântul Grigorie Palama mărturisește că această unire a omului cu Dumnezeu prin harul dumnezeiesc este posibilă deoarece energiile divine care participă la această unire sunt necreate. Asemenea luminii Taborului, energiile necreate sunt o iradiere a dumnezeirii, o împărtășire a vieții divine, care nu poate fi creată, deoarece Dumnezeu este necreat. Această împărtășire minunată din însăși existența dumnezeirii creează posibilitatea îndumnezeirii omului, a celui ce dorește să ajungă la unirea cu Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu este un Dumnezeu care nu se închide în existența Sa, egoist, ci dimpotrivă Se dăruiește pe Sine pentru ca omul, care poartă chipul Său, să atingă asemănarea cu El, pentru a se împlini cuvântul dintru început: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră“ (Facerea 1, 26). Așadar, dacă harul ar fi creat nu ar mai fi posibilă nici îndumnezeirea omului, acesta fiind condamnat la un iad veșnic. Sfântul Grigorie Palama, pentru noblețea vieții și a învățăturilor sale, a fost înscăunat Arhiepiscop al Tesalonicului, păstorind cu multă demnitate. S-a învrednicit a purta rănile lui Hristos pe trupul său și a adormit întru Domnul la vârsta de 63 de ani, în anul 1340.
Ultimele comentarii