Câteodată îmi vine să exclam ca la școală: „Cine știe ce înseamnă Reiki să ridice mâna sus!“ Deși, în ultimii ani, pare-se că foarte multă lume știe ce înseamnă sau chiar practică Reiki, mărturisesc că nu prea observ în jur efectele acestei practici terapeutice. Citind Manual de Reiki, Mikao Usui/Frank Arjava Petter, ed. Mistica am înțeles un lucru esențial. Îl bănuiam, de fapt, demult. În Japonia, un discipol atinge al doilea nivel numai după zece sau douăzeci de ani de practică, cei mai mulți nedepășindu-l, însă rămân pentru totdeauna discipoli.
„În Occident, Reiki s-a dezvoltat într-o direcție care corespunde mai mult culturii noastre. Oamenii se întâlnesc într-o zi sau într-un weekend ca să aprofundeze primul nivel. Adesea timpul este insuficient pentru ca ei să învețe să-și asculte corpurile, mâinile, intuiția. Deși este regretabil, mulți dintre discipolii și profesorii de Reiki din Vest, pur și simplu, nu au cum să intre în legătură cu această energie în alt mod.“
Pornind de la manualul de instruire Usui Reiki Ryoho Hikkei pe care Mikao Usui l-a pus la dispoziția discipolilor săi, Frank Arjava Petter împreună cu soția sa, Chetna Kobayashi, oferă o serie de noutăți privind originea și practicarea Reiki. O noutate este aceea că pozițiile mâinilor în tratamentul anumitor zone ale corpului și al unor afecțiuni sunt mult mai numeroase decât cele cunoscute și folosite în Occident, urmărind să ne conducă spre rădăcinile Reiki, privită în Japonia ca o direcție a existenței ce va fi urmată până la sfârșitul vieții. Citește în continuare →
Ultimele comentarii