Sfântul Mucenic Ioan Valahul, s-a născut în Țara Românească în anul 1644, din părinți creștini în vremea stăpânirii domnitorului Matei Basarab. În toamna anului 1659, la vârsta de 15 ani, este luat în robie de turci. Fusese crescut în iubirea față de Dumnezeu, de țară și de credința strămoșească și era un tânăr voinic și chipeș.
Pe drumul spre Constantinopol, atras de frumusețea lui, un oștean turc pune ochii pe el și-l cumpără pentru a-l atrage în păcatul sodomiei. „Sunt stăpânul tău, te-am cumpărat cu aur și fac cu tine ce vreau!“ i-a spus acesta. „Stăpânul meu este Hristos, Care m-a cumpărat cu sângele Lui și face cu mine ce trebuie!“ i-a răspuns tânărul. Apărându-și demnitatea și curăția, Ioan îl ucide pe acesta. Agarenii, păzitorii robilor, aflând că Ioan și-a ucis stăpânul, l-au legat în lanțuri și așa l-au dus spre Constantinopol unde l-au dat în stăpânirea femeii păgânului ucis. Aceasta, fermecată de frumusețea lui Ioan, i-a făgăduit că dacă va renunța la credința în Hristos îl va lua de bărbat. Văzând că nu izbutește, l-a aruncat în temniță, supunându-l la chinuri înfricoșătoare. Viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit de chinurile pe care le-a îndurat cu bărbăție și cu ajutor ceresc, rămânând de neclintit, până la capăt, în credința creștină. După doi ani, a fost spânzurat în piața marelui bazar al negustorilor din Istanbul, în locul numit Poarta Stâlpului, în data de 12 mai 1662, într-o zi de vineri, înainte de Înălțarea Domnului.
Scurta și pilduitoarea viață a Sfântului Ioan a fost scrisă de Ioan Cariofil și tipărită la Veneția de Sfântul Nicodim Aghioritul.
A fost menționat în Mineiul grecesc pe luna mai, tipărit la Constantinopol în 1843 și în Mineiele românești, începând cu ediția de la Mănăstirea Neamț din 1846.
În anul 1950 Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca acest nou mucenic al lui Hristos să fie cinstit în întreaga Biserică Ortodoxă Română.
Ultimele comentarii