Atâția oameni intersectându-se, cumpărând sau participând la lansări de carte dintre cele mai diferite, în cadrul târgului de carte Bookfest 2014, mi-au amintit de Povestea Drumului, un poem african, tradus de Lucian Blaga și pe care eu l-am descoperit într-o antologie de texte critice, pe vremea când studiam intens literatura. Țin minte că morala poveștii m-a impresionat foarte mult și ani de zile mi-a influențat viața și felul de a gândi. Am simțit nevoia să-l împărtășesc și altora ca să nu se piardă.
Povestea drumului
<<Tatăl şi fiul se duseră în pădure ca să pună curse.
Ei ajunseră la un drum foarte umblat de oameni.
Fiul zise: „Vreau să pun aici cursa.”
Tatăl zise: „Nu-i bine, acesta-i drum de oameni.”
Fiul zise: „Eu totuşi o pun.” Și fiul puse cursa în acel loc.
A doua zi fiul găsi pe fratele mamei sale prins în cursă. El strigă: „Tată, un animal.”
Tatăl strigă: „Ce fel de animal?”
„Fratele mamei.”
Tatăl zise: „Nu ţi-am spus? Acum sloboade pe fratele mame-tii şi nu-ţi mai pune cursa aci.”
Dar fiul nu voi să asculte. El îşi puse din nou cursa în acelaşi loc. A doua zi se prinse în cursă tatăl tatălui său.
A treia zi, mamă-sa.
A cincea zi fiul prinse în cursă însuşi drumul.
Tatăl zise: „Lasă-l să fugă. Dacă nu-l laşi să fugă, nu ne mai ştim întoarce în sat.”
Fiul nu voi să asculte. El luă drumul, îl strânse şi-l băgă în sac. Şi sacul el îl luă pe umeri, dar, când să se întoarcă cu tatăl său, ei nu mai putură să vază decât tufe.
Ei nu mai găsiră satul.
În cele din urmă fiul îşi aruncă povara pe pământ. Numaidecât drumul sări şi fugi în sat. Fiul şi tatăl său fugiră după el.
În sat fiul prinse din nou drumul.
Oamenii ziceau: „Acum drumul este al fiului, căci el l-a prins.” Fiul zise: „Aşa este. Drumul acesta este al meu, şi nimeni nu mai are dreptul să meragă pe el.”
Şi-ntr-adevăr nimenea nu mai merse pe acel drum, şi drumul deveni foarte trist şi muri în cele din urmă.>>
Sensul poveștii e că drumul este pentru circulația liberă a oamenilor. Punând curse pentru fiare în mijlocul lui, este posibil ca tocmai ai tăi să se prindă primii în ele. Interzis rostului său și posibilității de a primi viață de la oamenii care circulă pe el, poate deveni „foarte trist“. Un drum, orice drum, presupune deschiderea față de ce există în afara noastră. Înseamnă cunoaștere sau posibilitatea de cunoaștere. Încă din antichitate, înțelepciunea era considerată un drum spre ceva și nu un capăt, iar satisfacția și frumusețea constă în a merge, în a fi mereu pe drum, în deschiderea continuă față de priveliști (cu prețul oricăror primejdii sau al eșecului determinat de ele, precum și a răspântiilor ce obligă la chibzuință în alegerea direcției de urmat), nu în atingerea unui capăt.
Ultimele comentarii