Doctrina creștină devenită contracultură în societatea modernă, așa cum a fost la începuturi când făcea concurență lumii iudaice, lumii romane sau barbare, reprezintă tema eseului „De ce scandalizează creştinismul”, apărut la editura Nemira, în colecţia „Religio”. Poet, eseist și director al revistei La vie, Jean-Pierre Denis realizează o cronică creștină a societății contemporane arătând că, în calitatea sa de nouă contracultură, creștinismul înlocuiește vechea contracultură a secolului al XX-lea a liberalismului libertar și permisiv. Astfel, omul este redefinit sub toate aspectele în termenii unei înalte erudiții în cadrul schimbării de paradigmă operate în secolul XX. În cadrul acesteia omul industrial impune o nouă „religie“, a consumului, care dezvoltă alt tip de relații umane. Homo religiosus devine din constructor de catedrale gardian al acestora, în timp ce creștinismul se consacră conservării specificității sale.
Adevărata gândire devine tot mai rară din cauza lipsei de credință. Pierderea legăturii cu Dumnezeu duce la pierderea Sinelui.
Aflat în căutarea Sinelui cel adevărat, omul pornește într-o călătorie nesfârșită către o lume ideală. Revoltații s-au contopit în societatea de consum. Cântecul formației Beatles, All you need is love, devenit succes internațional în 1967 va fi pastișat de formația Rutles în 1978: All you need is cash. „Secolul al XX-lea a experimentat aproape toate formele lui „nu“, de la cele mai nobile, la cele mai de nesusținut, de le cele mai creative la cele mai reacționare, de la cele mai libertine și antistatale până la cele mai totalitare. I s-a spus secolul rebel.“
Credința este convocată la noua schimbare de paradigmă din secolul nostru. Afirmația lui Andre Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc“ subliniază atuurile de contracultură ale creștinismului ca și pe cel de factor de unitate la nivel continental. Omul devenit unicul stăpân, dar singur și nesigur, asistă la decăderea din drepturi a creștinismului. Totuși, triumful rațiunii asupra religiei este cuprins de complexul democrației sau tristețea artei ce renunță la frumusețe crezând că aceasta și-a pierdut forța formelor. Relativizarea valorilor prin alungarea creștinismului împinge și cultura spre același tip de implozie. Acolo unde a fost contestat, creștinismul apare ca una dintre puținele forțe ce poate reunifica cultura.
Eduard Florin Tudor, traducător al eseului și coordonator al colecției „Religio“, consideră că „eseul, o reală istorie a creștinismului în ipostaza de contracultură, este orientat, la toate nivelurile analizei, spre lumea contemporană; omul, cu toate chipurile sale, economic, politic, spiritual, istoric, este redefinit în termenii unei erudiții specifice intelectualului de înalt nivel. Cine este acest „creștin contracultural“? Cum se raportează el la societatea modernă? Care sunt imaginile moderne ale creștinismului ce se prezintă ca o schimbare de paradigmă, în sensul unei contraculturalități asumate? Jean-Pierre Denis, cu simțul detaliului și cu putere de convingere, reformulează cronica creștină a societății contemporane.“
Ultimele comentarii