Sfânta Varvara a trăit în timpul împăratului Maximian (284-305), la Heliopolis. Din cauza frumuseții sale, este închisă într-un turn, de tatăl său Dioscor. Acest tată păgân consideră că poporul nu este vrednic să vadă frumusețea fiicei sale. În acest turn, Sfânta Varvara le vestește păzitoarelor ei adevărul despre zei: „Zeii pe care îi cinstește tatăl meu sunt făcuți de mâini omenești. Pe cei de aur și de argint i-au făcut zlătarul (argintarul) și pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuți au putut zidi această luminată înălțime cerească și o frumusețe ca aceasta pământească, neputând ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mâinile?“.
Astfel, ea căuta adeseori a cunoaşte pe Ziditorul. Privind mult spre cer şi fiind cuprinsă de această mare dorinţă, a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar şi i-a deschis ochii minţii, pentru cunoştinţa nevăzutului, neştiutului şi neajunsului Dumnezeu, care, cu înţelepciune a zidit cerul şi pămîntul. Şi a zis întru sine: „Un Dumnezeu ca acela pe care nu l-a zidit nici o mînă omenească trebuie să fie, care pe toate le ţine, pe toate le cîrmuieşte, pe toate le viază şi pentru toţi mai înainte poartă de grijă”. Şi nu putea avea învăţători pe nimeni din oameni, care să-i descopere tainele sfintei credinţe şi s-o povăţuiască la calea mîntuirii, pentru că nu era cu putinţă nimănui a veni la dînsa, afară de slujnicele cele orînduite. Însă Duhul Sfînt, învăţătorul preaînţelept şi povăţuitor, o învăţa nevăzut, cu tainica insuflare a darului Său şi lucra în mintea ei cunoştinţa adevărului.
Venind fecioarei să fie logodită și auzind de frumusețea ei, mulţi tineri bogaţi, de neam mare şi slăviţi rugau pe Dioscor să binevoiască a le da pe fiica lui în căsătorie. Atunci s-a suit Dioscor în turn şi a început a-i grăi despre nuntă. Fecioara Varvara nu s-a învoit cu sfatul tatălui său, nevrând să audă de măritiș și amenințând că se va sinucide. Dioscor a poruncit ispravnicului casei să zidească o baie cu multă cheltuială şi cu meşteşug iscusit, cu două ferestre în peretele dinspre miazăzi, apoi a poruncit ca Varvara să fie lăsată liberă, să coboare din turn şi să umble oriunde va voi şi să facă orice-i va plăcea. Se gîndea Dioscor astfel, că fiica lui, vorbind cu mai mulţi oameni şi văzînd multe fecioare logodindu-se şi măritîndu-se, va voi şi ea a se mărita. Dar fecioara Varvara s-a împrietenit cu nişte fecioare creştine şi auzind de la dînsele despre numele lui Iisus Hristos, a dorit să ştie de la dînsele despre Domnul. Astfel a aflat despre Dumnezeirea Lui cea negrăită, despre întruparea din Preacurata Fecioara Maria, despre patima Lui cea de bunăvoie şi înviere, despre judecata ce are să fie şi despre bucuria nesfîrşită a creştinilor credincioşi întru împărăţia cerurilor și aflând despre toate acestea și-a dorit botezul.
Tatăl său a poruncit ca la baia din palatul său să se facă două ferestre. Sfânta Varvara i-a rugat pe lucrători să facă trei, în numele Sfintei Treimi. Când acesta i-a cerut socoteală ea i-a răspuns: „Am închipuit aici şi semnul Fiului lui Dumnezeu Care cu bunăvoinţa Tatălui şi cu lucrarea Duhului Sfînt, pentru mîntuirea omenească s-a întrupat din curata Fecioară şi a pătimit de bunăvoie pe o Cruce ca aceasta; pentru aceea am închipuit aicea semnul Crucii, ca puterea ei să izgonească toată puterea diavolească”.
Pentru că nu s-a închinat idolilor și a mărturisit pe Hristos, a fost ucisă cu sabia chiar de tatăl ei.
Ultimele comentarii