Atașamentul este generat de reacțiile primare de plăcere și neplăcere, fiind o reacție mentală trecătoare, intensificată prin repetiție care o transformă în atracție sau respingere. Chiar și ura are la bază un atașament puternic. Există patru tipuri de atașament: față de plăcerile senzoriale (gusturi, senzații, obiceiuri, amintiri, forme, sunete, culori), propriile opinii și credințe (uneori idei „fixe“), față de ritualuri și ceremonii religioase, față de propriul „eu“.
Modelul interior
Cauza suferinței nu este atașamentul, ci ignorarea faptului că nimic nu există de sine stătător, ci în relație cu celelalte elemente. Tot ceea ce există este rezultatul unei vaste rețele de cauze și condiții în care lucrurile și ființele sunt interconectate. Oamenii se îndrăgostesc de oameni care se apropie de modelul lor interior, iar atașamentul apare când nu conștientizezi că „femeia/bărbatul“ din interiorul tău rezonează cu cea/cel din exterior fără a-l întrupa identic. Persoanele din afara noastră ne ajută să conștientizăm propriile trăsături și disponibilități.
Atașamentul are totuși o funcție didactică: te învață bucuria detașării și faptul că, la un moment dat, vei pierde absolut toate ființele sau lucrurile de care te atașezi, chiar și Eul cu care te identifici. Rolurile pe care le jucăm sau identitățile pe care ni le asumăm ne vor fi luate la un moment dat, aceasta fiind una din regulile trezirii spirituale. Se spune că acela care moare înainte de a muri nu mai moare după ce moare. Adică pentru cine își realizează identitatea cu Sinele din timpul vieții, momentul morții nu va mai avea nimic spectaculos. Înțelegând natura ultimă a lucrurilor, nu poți avea față de ele decât o atitudine de dragoste și respect.
Detașarea și starea de martor
A condamna și a respinge reprezintă fațete ale atașamentului pozitiv. Ceea ce respingi cu voce tare, de fapt, te atrage. Credința că Eul există separat de tot ceea ce există produce suferință inutilă, iar încercarea de a scăpa de suferință produce și mai multă suferință. Contemplând fluxul propriilor gânduri fără a interveni, el se va curăța și se va echilibra. Observarea gândurilor fără a încerca să le schimbi reprezintă esența învățăturii budiste – vipassana. Starea de martor (starea de maestru) apare în mod natural la copii și la animale. Detașarea în sens spiritual este terapeutică deoarece înseamnă să fii aproape de celălalt, să îl ajuți fără să îți pierzi echilibrul și să-i dai voie să plece când dorește. Conștientizarea produce miracole. Fiind în contact cu frustrările și pretențiile proprii poți descoperi că nici măcar nu îți aparțin. Renunțarea ce vine din înțelegere duce la încetarea conflictelor, pentru că atașamentul ne învață să ne eliberăm atunci când realizăm că brațele care ne susțin devin ancore care ne împiedică devenirea.
Ultimele comentarii