Proiecția este un mecanism de autoapărare inconștient ce apare pe tiparul: „nu pot recunoaște ceea ce sunt și îmi voi imagina că tu ești cel care simte“. Atribuind propriile impulsuri altor persoane, se ajunge la o falsă acceptare de sine, bazată pe sentimentul că „eu sunt în regulă, ceilalți nu sunt“. În realitate, imperfecțiunile altor oameni activează corespondențele din noi înșine. Adevărata acceptare de sine îi include totdeauna și pe ceilalți.
Formele proiecției:
– superioritatea (ascunde sentimentul că ești un ratat și că ceilalți te-ar respinge dacă te-ar cunoaște),
– injustiția (ascunde sentimentul că ești vinovat),
– aroganța (mânie acumulată ce ascunde durere),
– spiritul defensiv (sentimentul că ești nedemn și slab),
– acuzația (sentimentul că ești vinovat și că trebuie să-ți fie rușine),
– idealizarea altor oameni (sentimentul că ești slab și neputincios),
– prejudecățile (sentimentul că ești inferior și meriți să fii respins),
– gelozia (ascunde propriul impuls de a înșela),
– paranoia (anxietate copleșitoare cu rădăcini profunde).
Ori de câte ori trăiești o stare de spirit negativă, ai de-a face cu un exemplu de proiecție. Mânia poate fi utilă, dar direcționarea ei spre o altă persoană niciodată. Orice impuls de mânie, teamă, agresiune sau violență este stocat în subconștientul colectiv, iar povestea sentimentelor tale va spune de ce simți nevoia să te aperi sau motivul pentru care o faci.
Un remediu este detașarea, adică neidentificarea cu emoția negativă. Detașarea nu este sinonimă cu indiferența, ci cu dorința de a te elibera de sub influența emoțiilor negative. Corpul emoțional trăiește o stare de disconfort, reconstruirea sa fiind cea mai bună strategie pe termen lung. Aceasta se face prin implementarea unei viziuni zilnic.
Proiecțiile sunt facilitate de circumstanțe
Mecanismul proiectiv frânează sau oprește maturizarea. Proiecția este o neasumare a responsabilității pentru propriile impulsuri, dar nevoia, dorința, calitățile sau defectele pe care le proiectezi îți aparțin întru totul, sunt propria umbră ce devine adversar doar dacă lupți împotriva ei. Oriunde ai privi, vibrația emoțională pe care o resimți îți semnalează că acolo este oglindită o parte din tine pe care nu o accepți sau ești convins că nu îți aparține. Este simplu să ucizi un animal, dar este nevoie de înțelepciune și sensibilitate pentru a intra într-o relație armonioasă cu el. De regulă, când ne separăm de obiectele și creaturile (considerate) inferioare ratăm ceva important. Există principii care integrează toate lucrurile. De aceea este bine să îmblânzim animalele sălbatice din interiorul nostru pentru ele nu vor dispărea niciodată, se vor retrage doar în văgăunile subconștientului pentru a reveni cu o forță și mai mare.
Asumarea înseamnă acceptare
Proiecția include tot ceea ce credem că gândesc sau intenționează ceilalți, fără a ști sigur, doar pe baza bănuielilor și a impresiilor. Asumarea înseamnă acceptarea tendinței care îți aparține, iar ceea ce îți asumi poți deja integra, utilizând adecvat tendința respectivă prin armonizarea acțiunii cu contextul. Odată cu asumarea aspectelor neconștientizate, stopează evoluția lor, deoarece ceea ce accepți în interiorul tău nu mai e nevoie să fie creat în afara ta. Asumarea trăsăturilor pe care celălalt le întrupează presupune debranșarea de la el.
Este simplu să-l urăști pe cel care te rănește, să fii intolerant cu tot ce îți displace, dar ceea ce se întâmplă are ca sens deschiderea spre iubire, iar iubirea nu ți se va arăta dacă vei continua să respingi aspecte din tine pe care te-ai obișnuit să le devalorizezi fără a le cunoaște. Lumea va continua să oglindească ceea ce refuzi să accepți și să transformi în tine, până când vei restabili contactul cu părțile negate din tine. Altfel, focul suferinței te va obliga să te schimbi când refuzi să o faci de bună voie.
Ultimele comentarii