Sfânta Cuvioasă Parascheva

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Cuvioasa Maica Parascheva. În mod deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât moaștele Sfintei se află la Iași, de aproape 400 de ani. Sf. Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. S-a născut în Epivat din Tracia, în apropiere de Istanbulul de azi. Părinţii ei, oameni de neam bun și foarte credincioși, au crescut-o în frică de Dumnezeu și pe ea și pe frații ei. Unul dintre aceștia s-a călugărit sub numele de Eftimie și a fost ales episcop. Parascheva și-a dăruit partea săracilor și a plecat spre Locurile Sfinte, cu dorința fierbinte de a împlini porunca Mântuitorului: „Cine voiește să vie după mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze mie“. A îmbrăcat haina monahală de timpuriu, chemarea ei întru desăvârșire îndreptându-i pașii spre locurile sfinte din Constantinopol și mai apoi spre o mănăstire de fecioare de pe malul râului Iordan, unde a petrecut vremuri de grele încercări, slăvind măreţia dumnezeiască. A fost călugărită la Ierusalim, unde a dus o viață aspră, până la vârsta de 25 de ani. Cu toate că viaţa ei pământească a fost de numai 25 de ani, râvna sfântă și dragostea de Dumnezeu i-au adus cununa sfinţeniei. A dus o viaţă neprihănită, înfrumuseţându-și sufletul prin virtuţi, în chip deosebit preţuind milostenia, rugăciunea și postul. Cu gândul la locurile sale natale, s-a întors în Epivat, unde a ridicat o mănăstire și de unde Împăratul Hristos a chemat-o întru odihna sa veșnică. După aproape 200 de ani, printr-o întâmplare minunată, a fost găsit trupul său neputrezit. A fost canonizată de Patriarhia din Constantinopol, iar moaștele i-au fost aduse mai întâi în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat, apoi la Târnovo, de acolo la Belgrad și, în final, la Constantinopol și așezate în biserica patriarhală. În 14 octombrie 1641, domnul Moldovei, Vasile Lupu, a izbutit, plătind 300 de pungi cu galbeni, să le aducă în țară și să le așeze în Biserica „Sf. Trei Ierarhi“, din Iași.

Moaștele făcătoare de minuni

Credincioșii de pe tot cuprinsul ţării vin să se roage în faţa raclei moaștelor făcătoare de minuni ale Cuvioasei Maici Parascheva pentru alinarea sufletelor bântuite de boli, necazuri și năluciri diavolești, mulţumind pentru ajutorul și binecuvântarea primite ca răspuns la rugăciunilor lor. Moaștelor Sf. Parascheva le sunt atribuite multe minuni. Un exemplu este protecția Iașiului în bombardamentele din timpul celor două Războaie Mondiale, Catedrala care le găzduia rămânând complet neatinsă de obuze. Un alt exemplu îl constituie seceta din anul 1947. Moaștele Sfintei Parascheva au fost scoase în procesiune prin satele Moldovei și se spune că în urma ei veneau nori de ploaie.

Datini. Tradiții. Obiceiuri

• Sătenii întorc carul cu proțapul în fundul ogrăzii pentru că se pregătesc de iarnă;
• În această zi se împlinea sorocul văcarilor, ciobanilor, pândarilor, se dă drumul țarinii și luncii, vitele umblând peste tot;
• Se organizează turmele pentru iernatul transhumant, începe coborârea oilor în zonele de iernat, se angajează ciobani pentru noul sezon pastoral, se dă drumul berbecilor la turmele de oi, pentru prăsilă și se organizează iarmaroace de toamnă unde se valorifică produsele turmelor de oi;
• Se fac praznice pentru morți și se împart ofrande, încep pregătirile de iarnă;
• Cuvioasa Parascheva este sărbătorită de toți membrii comunității spre a se face bucatele și a fi bogat în roade anul ce vine;
• Ciobanii nu cioplesc nimic de Sf. Parascheva, să nu le iasă mieii tărcați;
• În această zi se obișnuiește să se cumpere scoarțe, velințe și cojoace;
• Se credea că așa cum este ziua, frumoasă sau mohorâtă, așa vor fi și celelalte sărbători de peste an;
• Dacă toamna nu plouă până la Cuvioasa Parascheva, atunci se pune iarna curând;
• După cum s-au culcat oile, așa va fi iarna: dacă stau grămadă, iarna va fi grea, dacă stau împrăștiate, iarna va fi ușoară.

Sfaturi pentru agricultori

• Gospodarii sapă gropi prin livezi; se gunoiesc câmpurile cu trifoi, se curăţă pomii de crengi uscate înainte de căderea frigului. Se sapă împrejur și se pune pământ cu bălegar pe lângă rădăcini; se răsădește zmeura. Se strâng sâmburii fructelor și se păstrează în nisip;

• Acum încep să cadă brumele cele mici;

• Continuă culesul poamelor, care trebuie făcut pe vreme uscată; dacă sunt culese dimineaţa sau pe ploaie, putrezesc;

• Se sapă din nou straturile din care s-au cules legumele;

• Se termină de cules porumbul;

• Cartofii și napii pentru animale (de nutreţ) se sapă pe timp uscat; se curăţă bine de rădăcinile uscate și se usucă bine înainte de a fi depozitate în pivniţă;

• Se ară numai pământul care se va semăna primăvara timpuriu, gerul de peste iarnă îi va prii.

Brumărel meteorolog!

• Dacă brumărel este bogat în zăpadă, gerar va fi moale și călduţ.

• Dacă în octombrie și noiembrie plouă mult, în decembrie pot fi vânturi năpraznice.

• Cu cât cade mai mult frunză în octombrie, cu atât va fi mai rodnic anul ce vine.

• Lumina de miazănoapte aduce curând gerul.

• Dacă șoarecii de câmp trag către sat, iarna este pe-aproape.

• Dacă arborii păstrează mult frunza, toamna este lungă, iarna va fi grea, iar anul bogat în omizi.

• Dacă în octombrie este multă ceaţă, decembrie va fi bogat în zăpadă.