Sfântul Mucenic Haralambie vindecătorul

În 10 februarie îl prăznuim pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie. A trăit pe vremea împăratului Alexandru Sever al Romei (208-235). A cunoscut de mic învățătura creștină și, datorită râvnei pe care o punea în propovăduirea sfintelor învățături creștine, a fost hirotonit mai întâi preot, iar apoi episcop al vestitei cetăți Magnesia, din Asia Mică. Era recunoscut pentru darul vindecărilor. Vestea despre practicile lui Haralambie, care-i călăuzea pe oameni pe calea mântuirii, a ajuns la cunoștința conducătorului cetății, care l-a arestat pe sfânt și l-a adus în fața judecății, unde el și-a mărturisit credința în Hristos, refuzând închinarea la idoli. În ciuda vârstei înaintate (avea 113 ani), sfântul a fost supus la torturi inimaginabile, timp în care sfântul le mulțumea călăilor săi, spunând: „Vă mulțumesc, fraților, că, jupuind trupul meu cel vechi și bătrân, mi-ați înnoit sufletul cu haina cea nouă a suferinței pentru Mântuitor și pentru biserica sa! Văzându-i răbdarea în suferințe, mulți păgâni – între aceștia și fiica împăratului Sever, Galinia – au cerut ca și ei să fie socotiți creștini mărturisitori. Toți aceștia au fost uciși în anul 202, împreună cu Sfântul Mucenic Haralambie.
Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinaintea morții, cerurile s-au deschis și sfântului i-au apărut Mântuitorul și îngerii săi. Sfântul martir l-a implorat pe Domnul să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundență de fructe, legume și vin, iar sufletele oamenilor din acel loc să fie mântuite. Din mila Domnului, Sfântul Haralambie a murit înainte de a fi executat. Și-a dat sufletul în temniță, primind astfel cununa muceniciei pentru Hristos. Fiindcă tămăduia oamenii și animalele fără plată a fost făcut patron al ciumei, prăznuit în 10 februarie.