În 29 iunie îi prăznuim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel (Sân Petru), socotiți cei mai de seamă dintre Apostolii lui Hristos. Amândoi au primit cununa martiriului în aceeași zi, 29 iunie, anul 67 d.H.
Sfântul Petru este cel mai iubit și respectat sfânt din calendarul tradițional românesc. Sf. Apostol Petru era pescar din Betsaida, ca toți cei din familia sa și se numea Simon înainte de a-L întâlni pe Domnul. Era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece Apostoli și deseori îl ruga pe Învățător să le tâlcuiască înțelesul adânc al pildelor pe care acesta le rostea. Petru se leapădă de trei ori de Iisus, dar prin căință își ispășește greșeala și își redobândește, după Învierea Mântuitorului, dreptul de a fi Apostol. Sf. Petru a călătorit în multe locuri, a învățat lumea despre Hristos, a pus episcopi și a tămăduit pe bolnavi. A ajuns până la Roma propovăduind Evanghelia și semănând nădejdea mântuirii întru Hristos. Scrie cele două Epistole care-i poartă numele în Noul Testament. În anul 67, în vremea împăratului Nero, la Roma, se spune că ar fi primit moarte mucenicească, fiind răstignit pe cruce cu capul în jos. Sfântul Clement, ucenicul său, a luat de pe cruce trupul Apostolului, l-a învelit și, împreună cu alți credincioși și arhierei, l-au îngropat cu cinste.
Apostolul Neamurilor
Sf. Apostol Pavel, unul dintre cei mai vechi Apostoli ai lui Hristos, a fost unînvățat rabin. Era din Tars și înainte se numise Saul. La început, el prigonea pe cei care-L mărturiseau pe Iisus. Odată, pe când se afla în drum spre Damasc, Pavel are o vedenie în urma căreia se convertește, devenind un zelos propovăduitor al Evangheliei. Face drumuri lungi, obositoare, este întemnițat și schingiuit. Prin toate cetățile și orașele prin care a trecut a întemeiat obști creștine, întărind în credință pe primii creștini. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Pentru contribuția la răspândirea și întărirea credinței creștine a fost numit Apostolul Neamurilor. Și-a găsit sfârșitul tot la Roma, prin moarte mucenicească: i s-a tăiat capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru.
Obiceiuri și superstiții
– Sânpetru de vară sau Sărbătoarea lupilor –
- Sf. Petru e mâna dreaptă a lui Dumnezeu. El păstrează nu doar cheile raiului, ci și cheile încăperilor cerești.
- Este chelarul curții dumnezeiesti, fiind mai mare peste granare, din care trebuie să împartă animalelor, în primul rând lupilor. Se crede că după ce se înserează lupii se adună la un loc prestabilit, la urlătoare, de unde își cheamă stăpânul și îi cer hrană. Fără aprobarea lui lupii nu cutează să facă vreo stricăciune. Sărbătoarea lupilor se ține pentru a feri vitele de lupi și alți prădători.
- Sf. Petru este patronul agricultorilor. El răspunde de starea recoltelor, patronează căldura şi ploaia şi pedepseşte cu tunete şi grindină pe cei ce-l nesocotesc.
- La Moşii de Sânpetru, se fac târguri şi se dă de pomană pentru morţi. Se duc la biserică lumânări, colaci, mere dulci sau acre, zarzăre, colivă, miere în faguri.
- Se spune că, demult, când oamenii trăiau în credinţă, Sânpetru umbla pe Pământ, singur sau însoţit de Dumnezeu, să afle păsurile oamenilor.
- Sf. Petru este mereu alături de Dumnezeu care adesea îl consultă în luarea unor decizii.
Ultimele comentarii