Conceput pentru civilizația terestră drept a patra dimensiune ce se scurge inexorabil, timpul subsumează doua categorii distincte: subiectivă și obiectivă. Trăirile intense deformează percepția scurgerii timpului ca și perioadele de somn, în care timpul este influențat de trăirile onirice. Mintea poate percepe, deci timpul fragmentat, sub influența emoțiilor, iar trecutul, prezentul și viitorul pot fi percepute simultan, însemnând că începutul, evoluția și sfîrșitul Universului coexistă, interacționează și se recreează perpetuu. Citește în continuare →
Ultimele comentarii