Poate fi atinsă perfecțiunea? Este bine și de dorit să facem acest permanent efort? Cei mai mulți dintre noi consideră că perfecționismul este o calitate și nu un defect. În realitate, perfecționismul este un viciu sub masca virtuții și o sursă de stres. Perfecționiștii sunt mult mai stresați decât ceilalți. Ei nu au idee cât de dificili sunt pentru cei din jur și nu fac niciodată nimic spontan, în afară de a observa o greșeală, deoarece spontaneitatea ar însemna pierderea controlului.
Asemenea oameni au așteptări nerealiste de la propria persoană, de la ceilalți și de la viață în general, pentru că își fixează scopuri ireale. Perfecționismul este insuflat din copilărie, de părinți autoritari care oferă dragoste și atenţie copiilor doar ca recompensă pentru lucrurile făcute foarte bine și îi pedepsesc dacă lucrurile nu sunt făcute așa cum își doresc. Copilul primește astfel un mesaj de genul „ești iubit și acceptat doar dacă ești perfect sau dacă faci totul perfect.”
Teama de a fi respins
Pentru ei perfecționismul înseamnă teama de a dezamăgi, de a fi respins de cei din jur și, implicit, dorința de a fi apreciat, remarcat. Ca părinți, perfecționiștii vor fi foarte autoritari și vor vrea să aibă copii perfecți. Pentru că perfecționiștii au așteptări foarte mari de la cei pe care vor să-i determine să trăiască aproape de ideal, când își caută un partener, așteaptă „persoana perfectă” și riscă astfel să rămână singuri, deoarece nimeni nu este perfect. Perfecționismul este alimentat în mediile care promovează competiția, unde se pune mare preț pe statutul social și pe părerea celorlalți. Este des întâlnit în mediile organizaționale unde competiția este foarte mare și oamenii sunt apreciați prin prisma succesului pe care îl au. Citește în continuare →
Ultimele comentarii