Poate fi atinsă perfecțiunea? Este bine și de dorit să facem acest permanent efort? Cei mai mulți dintre noi consideră că perfecționismul este o calitate și nu un defect. În realitate, perfecționismul este un viciu sub masca virtuții și o sursă de stres. Perfecționiștii sunt mult mai stresați decât ceilalți. Ei nu au idee cât de dificili sunt pentru cei din jur și nu fac niciodată nimic spontan, în afară de a observa o greșeală, deoarece spontaneitatea ar însemna pierderea controlului.
Asemenea oameni au așteptări nerealiste de la propria persoană, de la ceilalți și de la viață în general, pentru că își fixează scopuri ireale. Perfecționismul este insuflat din copilărie, de părinți autoritari care oferă dragoste și atenţie copiilor doar ca recompensă pentru lucrurile făcute foarte bine și îi pedepsesc dacă lucrurile nu sunt făcute așa cum își doresc. Copilul primește astfel un mesaj de genul „ești iubit și acceptat doar dacă ești perfect sau dacă faci totul perfect.”
Teama de a fi respins
Pentru ei perfecționismul înseamnă teama de a dezamăgi, de a fi respins de cei din jur și, implicit, dorința de a fi apreciat, remarcat. Ca părinți, perfecționiștii vor fi foarte autoritari și vor vrea să aibă copii perfecți. Pentru că perfecționiștii au așteptări foarte mari de la cei pe care vor să-i determine să trăiască aproape de ideal, când își caută un partener, așteaptă „persoana perfectă” și riscă astfel să rămână singuri, deoarece nimeni nu este perfect. Perfecționismul este alimentat în mediile care promovează competiția, unde se pune mare preț pe statutul social și pe părerea celorlalți. Este des întâlnit în mediile organizaționale unde competiția este foarte mare și oamenii sunt apreciați prin prisma succesului pe care îl au.
Greu de mulțumit
Perfecționiștii sunt foarte greu de mulțumit. Preocuparea de a atinge perfecțiunea îi împiedică să se raporteze adecvat la sarcină. Teama de a nu greși determină verificarea fiecărui pas al acțiunii, blocându-l pe anumite detalii. Astfel, va pierde mult timp și va întârzia trecerea la următorul pas. Uneori va renunța la ceea ce a început doar pentru că nu iese perfect. Perfecționismul este o problemă de sănătate mintală a familiei.
În astfel de standarde se pierde contactul cu eul natural, firesc. Relațiile interpersonale au de suferit. Perfecționiștii devin critici, solicitanți și dau mereu vina pe alții. Se așteaptă ca ceilalți, mai ales cei apropiați, să trăiască conform standardelor lor, și, fără șă-și dea seama, îi depreciază dacă nu ating acele standarde.
Fiecare zi este pentru ei o luptă continuă pentru a fi primul, pentru a fi cel mai bun în orice domeniu de activitate. Aceste persoane vor să aibă cea mai bună casă, cea mai bună mașină, să aibă cea bună slujbă, să facă cât mai mulți bani, să fie ce mai frumoși, organizați, creativi.
Timpul nu le ajunge niciodată! Nu au timp pentru ce își propun și își încearcă mereu limitele. Nu există șanse pentru o pauză, pentru a se opri și a se bucura de ceea ce au.
Se gândesc frecvent că „nu am făcut destul, puteam mai mult“, imaginându-și că la sfârșitul drumului se vor putea relaxa și se vor bucura de viață, dar acest sentiment nu va veni pentru că la sfârșitul drumului nu se află decât un alt scop care trebuie atins. Astfel, capcana perfecționismului devine din ce în ce mai puternică.
Standardele de perfecționism au prioritate în fața sentimentelor de fericire și împlinire. În concluzie, perfecționismul este ineficient, neproductiv și provoacă sentimente de inutilitate, vinovăție, tristețe, furie, dezamăgire.
Cum se simte un perfecționist
- Trăiește într-o anxietate continuă
- Este neîncrezător în judecata lui și cere excesiv părerea celorlalți
- Simte în permanență nevoia de aprobare
- Se simte inferior altora
- După ce termină ceva de făcut se simte dezamăgit crezând că se putea mai bine
- Se simte vinovat dacă se relaxează.
Cum se comportă
- Nu suportă să fie criticat
- Este critic cu ceilalți și foarte atent la detalii
- Vrea tot timpul să câștige
- Se supără foarte tare când pierde
- Îi e greu să râdă de propriile greșeli
- Se compară mereu cu ceilalți
- Amână ce are de făcut până în ultima clipă.
Cum să nu fii perfect
Perfecționiștii nu acceptă că ar avea o problemă sau că ar trebui să se schimbe. Dacă totuși te recunoști în descriere și vrei să faci ceva pentru a scăpa de această problemă, ia în calcul următoarele sugestii ale specialiștilor:
- Fixează-ți scopuri realiste, în acord cu posibilitățile. Nu confunda scopurile înalte cu scopurile ireale și dorința de a face performanță cu dorința de a fi perfect.
- Dacă ți-ai fixat un scop prea înalt, pe care nu-l poți atinge, fii flexibil și adaptează-te situației.
- Nu te învinovăți pentru greșelile pe care le faci și acceptă imperfecțiunile tale, ca și pe ale celor din jur. Nu poți fi bun la toate. Acceptă-te așa cum ești.
- Bucură-te de succese, oricât de mici ar fi acestea.
- Ține cont că omul e supus greșelii și că greșeala reprezintă o ocazie de a învăța.
- Concentrează-te pe ceea ce este necesar și esențial. Fixează-ți termene limită.
- Nu este o catastrofă să greșești.
- Identifică-ți credințele iraționale și analizează-le cu atenţie.
- Găseşte-ţi echilibrul. Încearcă să evoluezi, dar cu paşi mici.
Ultimele comentarii