Venerabilul Maestru Gonsar Tulku Rinpoche, fondator şi îndrumător al Centrului de Înalte Studii Tibetane „Rabten Choeling“ din Elveţia, s-a aflat în perioada 4-6 septembrie 2015 la Bucureşti, la invitația Asociației Rabten Compassionate Wisdom. Prelegerile susținute anul acesta la Casa de Cultură a Studenților din București și Centrul „Seeds for Happiness” a avut ca temă viziunea buddhistă asupra suferinței și a remediului ei.
Filosofia fundamentală a buddhismului consideră că adevăratele cauze ale fericirii și suferinței se află în propria minte, că obiectele exterioare reprezintă condiții, dar nu sunt cauza propriu-zisă a fericirii și suferinței. Adevărul despre suferință este fundamental și fără acest adevăr practicile spirituale nu au nicio valoare.
Suferința și cauzele ei
Cele patru adevăruri nobile se regăsesc în toate învățăturile budiste:
1. Nobilul Adevăr despre Suferință
2. Nobilul Adevăr despre Cauzele Suferinței
3. Nobilul Adevăr despre Încetarea Suferinței
4. Nobilul Adevăr despre Calea Eliberării de Suferință
Un element central al filozofiei budiste sunt ființele conștiente, numite sattva, în jurul cărora gravitează majoritatea învățăturilor buddhiste. Aspectele care definesc ființele conștiente reprezintă și cheia iluminării sale. Înțelegerea valorii neprețuite a ființelor conștiente reprezintă primul pas în devenirea budistă. Ele pornesc de la o reflectare temeinică asupra ființelor conștiente, de unde derivă și renunțarea lui Buddha la condiția de prinț. Lucrul pe care acesta l-a înțeles este adevărul suferinței. Ființele conștiente nu au parte de fericire. Toate se confruntă cu acest adevăr al suferinței pe care îl putem înțelege privind la propria noastră viață. Astfel, vom observa că putem reduce suferința și spori gradul de fericire, că nu putem fi niciodată liniștiți și împăcați, din cauza nevoii de satisfacere a propriilor dorințe. Avem la îndemână diferite modalități: metode corecte, metode lipsite de sens, bazate pe diferite credințe sau metode greșite, de producere a suferinței altor ființe, care nu numai că nu reduc suferința proprie, ci o amplifică. În plus, orice acțiune asupra altei ființe conștiente va avea în cele din urmă repercusiuni asupra noastră. Efectul oricărei metode este temporar. Tratamentul medical poate trata o boală, dar niciun tratament nu ne poate salva de toate bolile posibile.
Iubirea binevoitoare
În raport cu propria avere, omul trebuie să-și cultive mulțumirea și generozitatea în absența cărora averea poate deveni o povară. Nevoia de a alina singurătatea trebuie însoțită de răbdare, respect și compasiune pentru a fi și benefică. Suspiciunea, gelozia sunt factori perturbatori care vor tulbura relația și vor provoca suferință. Iubirea binevoitoare este importantă trebuie să fie autentică. Motivul pentru care le confundăm este că există un tip de afecțiune pentru persoana cealaltă, dar această afecțiune este superficială. Iubirea binevoitoare falsă își are originea în egoism, cea binevoitoare în altruism. Când este vorba de iubirea binevoitoare falsă, ceea ce facem nu facem pentru celălalt, ci pentru propria noastră stare de bine. În momentul în care celălalt nu mai satisface așteptările noastre, această iubire dispare scoțând la suprafață factorii perturbatori: furie, dispreț. Obiectul iubirii trebuie să fie cel al persoanei, indiferent cum se poartă ea. Prin iubirea pe care i-o purtăm trebuie să-i reducem cât mai mult gradul de suferință. Este foarte important ca fiecare să înțeleagă ce fel de iubire trăiește, și să conștientizeze că simplul fapt de a avea pe cineva în viața sa nu rezolvă problema singurătății. Niciuna dintre metode nu ne ajută până la capăt dacă nu conștientizăm cauza suferinței și căutăm motivele în exteriorul nostru, în timp ce ea se află doar în interiorul nostru. Fie că e vorba de vreme, de vecin, de țară, mereu plecăm de la premisa că altcineva reprezintă cauza suferinței noastre. Aceeași regulă se aplică și când credem că suntem fericiți având o casă, o mașină etc. și tindem să le schimbăm.
Sursa fericirii şi condiţiile ei de dezvoltare
Prin această perpetuă căutare suntem mereu agitați și ne confruntăm cu diferite probleme. Toate aceste lucruri exterioare reprezintă condiții pentru reducerea suferinței sau amplificarea fericirii, așa cum o sămânță este cauza pentru a răsări o plantă, iar apa, lumina, clima sunt condiții pentru ca ea să crească și să se dezvolte. Pentru unii oameni există credința că simplul contact cu o figură spirituală poate fi o sursă de fericire. Ele nu sunt cauza fericirii noastre. Un exemplu grăitor este condimentul chili pentru indieni, cu cât este mai intens gustul, cu atât mai mare este gradul lor de satisfacție, în timp ce aceeași intensitate pentru europeni produce suferință. În realitate, chili este neutru, este același, ceea ce diferă este gradul de familiarizare cu acest tip de gust.
Învățăturile lui Buddha ne învaţă că sursa fericirii noastre este în interior, în mintea noastră. Cu factorii mentali perturbatori ne confruntăm toți: mânie, zgârcenie, aroganță (musulmani, budiști, atei etc.). Sunt factori universali. Diferența dintre mânia unui om și cea a unui câine este cam aceeași. A omului este mai gravă pentru că durează, a câinelui este spontană și trece mai repede. Noi, oamenii, avem capacitatea de a distinge și conștientiza factorii perturbatori și putem lucra cu acești factori. Datorită importanței minții, Buddha a oferit numeroase exemple despre funcționarea ei. Avem posibilitatea de a schimba modul de funcționare al minții. În mintea fiecăruia dintre noi există o serie de potențialități ce pot genera iubire binevoitoare, dar ele nu trebuie lăsat ela stadiul de semințe. Învățăturile lui Buddha ne ajută să identificăm factorii perturbatori și cum putem dezvolta potențialitatea pozitivă.
Factorii perturbatori
Cei mai importanți factori perturbatori sunt atașamentul, ura, ignoranța. Ignoranța reprezintă originea răului, fiind înțelegerea greșită a modului nostru de existență care le generează și pe celelalte. Modul în care existăm este dat de interdependență. Noi credem că existăm independent de alte ființe ceea ce este foarte greșit. Din această ignoranță și a modului în care se manifestă, proiectăm o falsă identitate, pe care încercăm să o protejăm ca și când ar fi foarte prețioasă. Mintea fiecărei ființe este liberă, iar factorii perturbatori nu fac parte din esența și natura ei (asemenea norilor pe cer). Tot ceea ce trăim este rezultatul diferitelor tipuri de interdependență. Nu există nimic precondiționat, totul este efectul acestor interdependențe și condiționalități. Datorită caracterului schimbător și nepredeterminat aceste condiții pot fi schimbate.
Ultimele comentarii