Drumul Sinelui este cel mai important lucru pe care îl are un om de făcut în viață. Pe acest drum, omul are sarcina de a îndrepta faptele înaintașilor săi, de a remedia traumele injusteții trecutului atunci când socotelile cu trecutul îndepărtat nu s-au încheiat.
În Jung îndrăgostit de suflet de Lavinia Bârlogeanu, ed. Nemira. aflăm că Realizarea arhetipului Sinelui în fiecare individ uman și conștientizarea procesului – prin analiza viselor – pare să fie tema care l-a fascinat și l-a preocupat pe Jung cea mai mare parte a vieții sale, pentru că prin vise și viziunile spontane sau stimulate prin tehnica imaginației active, avem acces la Suflet, la lumea eternă, devenind, cumva, anistorici (…) fiind capabili să depășim spiritul epocii.
Explorând propriul Sine, el se scufundă în studiul istoriei, al culturilor antice, al gnozelor timpului său. Cartea Roșie, autobiografia sa spirituală, se referă pe de o parte la propriul Sine, dar inițiază și o anchetă cu personaje din altă lume, numită de Jung „cealaltă realitate“, cu rol de ghizi spirituali. Eu eram suma emoțiilor mele și un Altul în mine era piatra atemporală, nepieritoare, afirmă Jung în încercarea de a răspunde la întrebarea „cine este acest Altul? Altul – figura interioară, Sufletul – este subiectul biografiei sale, dar apare și în relația cu ceilalți, mai ales cu mama sa, pe care o auzea uneori vorbind cu o voce venită din depărtări a unui spirit atemporal. Astfel, Sinele este văzut ca imaginea lui Dumnezeu, rezultată dintr-o intenție divină și una omenească.
Procesul de individuație este lucrarea divină din om, adusă la lumina conștiinței prin efort personal, prin asumarea drumului interior și nu prin supunerea la dogmă sau prin executarea de ritualuri religioase.
Jung reconfigurează legenda Sfântului Cristofor, uriașul ce poartă povara – copilul Isus, în care copilul poartă pe umeri un uriaș, o povară ce pare ușoară. Copilul divin primește viață din confruntarea dintre Suflet și Ego, iar Ego-ul învață lecția răbdării, a tăcerii, a chinului, a umilinței, devenind serios pe drumul creării Sinelui, înglobând toate posibilitățile de evoluție. Nu trebuie să purtăm creștinismul, căci el nu poate fi purtat, ci să fim christoși, atunci jugul nostru va fi blând și povara noastră ușoară.
În psihicul omenesc inconștient, experiențele trecutului nu sunt moarte, dimpotrivă, ele trăiesc și sunt foarte active. În anumite condiți, experiențele trecutului pot fi sursa unei presiuni puternice, dar și a unui impuls creator, iar această convingere stă la baza teoriei arhetipurilor. Când inconștientul este activ și produce viziuni tulburătoare ce îți complică existența, trebuie să o apuci pe drumul singular al propriului destin pentru a le împlini așa cum revendică el. Propria soartă se cere realizată în ciuda tuturor inconvenientelor și temerilor, încercând să faci față probelor și să depășești piedicile pe care ți le ridică în față o lume străină și atât de greu de înțeles.
Ultimele comentarii