Drumul Sinelui este cel mai important lucru pe care îl are un om de făcut în viață. Pe acest drum, omul are sarcina de a îndrepta faptele înaintașilor săi, de a remedia traumele injusteții trecutului atunci când socotelile cu trecutul îndepărtat nu s-au încheiat.
În Jung îndrăgostit de suflet de Lavinia Bârlogeanu, ed. Nemira. aflăm că Realizarea arhetipului Sinelui în fiecare individ uman și conștientizarea procesului – prin analiza viselor – pare să fie tema care l-a fascinat și l-a preocupat pe Jung cea mai mare parte a vieții sale, pentru că prin vise și viziunile spontane sau stimulate prin tehnica imaginației active, avem acces la Suflet, la lumea eternă, devenind, cumva, anistorici (…) fiind capabili să depășim spiritul epocii.
Citește în continuare →
Tag Archives: C.g. Jung
Pe tărâmul Basmaniei
Tărâmul Basmaniei evocă o lume asemănătoare celor create de J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis, Michael Ende sau J. K. Rowling, înglobând atât teme și elemente ale mitologiei și gândirii universale cât și motive și personaje autohtone. Lumea imaginată de Valentin Nicolau în prima parte a basmului, intitulată „Răspântia gândurilor“, își găsește corespondența în lumea psihicului, autorul dovedindu-se un bun cunoscător al psihanalizei jungiene. Citește în continuare →
Ego-ul și lungul drum către Sine
„Dezvoltarea psihologică în toate fazele sale este un proces de mântuire. Scopul este de a mântui prin conștientizare Sinele ascuns în identificarea inconștientă cu ego-ul.“
Considerat un fiu spiritual al lui C.G. Jung, Edward F. Edinger și-a exprimat aprecierea față de acesta în numeroase cărți și studii dedicate analizei jungiene. Ego și arhetip, al doilea titlu al noii colecții de psihologie a editurii Nemira, Philemon, tratează individuarea prin intermediul axei conceptuale ego-Sine ca legătură între elementele conștiente ale personalității și inconștient, un fel de poartă de trecere între psihicul conștient și cel inconștient. Urmărind axa ego – Sine și felul în care relația dintre ele generează inflație sau alienare, lucrarea lui Edward F. Edinger, Ego și arhetip, se constituie într-un ghid de explorare a evenimentelor inconștiente profunde din interiorul nostru. Prin preocuparea și referirile la mitologie și poveștile biblice pe parcursul analizei sale, dezvăluie arhetipurile esențiale ale inconștientului colectiv ca pe niște chei esențiale de înțelegere a mecanismului psihic. Citește în continuare →
Diavolul – hidosul paznic al comorii
Ne place sau nu, imaginea diavolului exercită o anumită fascinație. Ne temem de el, poate îl și recunoaștem, dar ne atrage. Imaginea obișnuită a diavolului este cea a unui rău existent în afara noastră de care trebuie să ne ferim. În realitate este un aspect unic și etern al psihicului uman, iar negarea sau înțelegerea lui greșită generează nevroză. Cartea Laviniei Bârlogeanu, Diavolul în viziuni, povești și vise, ed. Nemira analizează prin metoda psihanalizei jungiene „Povestea Licornei și a stăpânului din regatul de jos“, dar și alte povești fantastice, în care urmărește apariția și manifestarea răului ca produs al psihicului uman, făcând o paralelă cu spațiul viselor în care acest fenomen se produce în același fel.
Diavolul se referă în special la terenul pe care se configurează universul psihic al inconștientului, fiind un mesager al puterii colective, al transformării. Apariția lui din străfundurile omului reprezintă chemarea la viață, la moarte, la a împlini ceva, începutul unei convertiri sau preludiul unei experiențe mistice. Cel care cheamă la aventură este un personaj întunecat care anunță începutul unei noi etape de viață. De aceea Diavolul mai este numit și „Cel de pe comoară.“
Pe parcursul călătoriei inițiatice se ivesc o serie de puteri ale Sufletului fără ajutorul cărora nu poate fi înfruntat mesagerul din infern. Diavolul reprezintă un principiu supranatural care provoacă la viață și la moarte simultan. Pentru a fi corect înțeles este nevoie de renunțarea la prejudecățile creștine sau la termenii opoziției bine/rău și privit în termenii unei compensări sau cum ar spune Jung: „Atât binele cât și răul au nevoie unul de celălalt. Până și în cel mai bun lucru există germenele răului și nimic nu este atât de rău încât din el să nu poată rezulta ceva bun.“ Citește în continuare →
Ultimele comentarii