Pe tărâmul Basmaniei

Tărâmul Basmaniei evocă o lume asemănătoare celor create de J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis, Michael Ende sau J. K. Rowling, înglobând atât teme și elemente ale mitologiei și gândirii universale cât și motive și personaje autohtone. Lumea imaginată de Valentin Nicolau în prima parte a basmului, intitulată „Răspântia gândurilor“, își găsește corespondența în lumea psihicului, autorul dovedindu-se un bun cunoscător al psihanalizei jungiene.

Basmul pornește de la o temă cunoscută, în cazul de față cea a dispariției lumii basmului, din cauza oamenilor care nu mai vor să viseze pentru că nu mai cred în basme și eroi. Din această cauză, împăratul nu mai poate visa. Distrugerea credinței în lumea basmului duce la distrugerea basmului și, implicit, la dispariția lumii oamenilor. Spațiul Basmaniei este o lume a spiritului ale cărei personaje seamănă cu oamenii sau mai exact invers, fiindcă suntem avertizați chiar de la început că dictonul „precum în basme așa și pe Pământ“ nu are și reciproca valabilă. Locuind în spirit, basmanii trăiesc, de fapt, în timp nu în spațiu, iar ei există în măsura în care gândesc și sunt gândiți, conform devizei „Cred, deci exist!“

Pentru că basmele oamenilor se nasc în mintea împăratului, acesta a ajuns să sufere de „intoxicație cu vise neculese“. Personajele se învechesc și nu-și mai găsesc rostul. Ca în orice basm, lumea are nevoie de un erou care să o salveze. Intriga basmului este bazată pe lupta arhetipală dintre bine și rău. Astfel că, în timp ce Băsmuitorul cel Cumplit caută eroul prorocit într-un vis măreț, personaje malefice din Frăția Umbrei se opun planului său, în încercarea de a pune stăpânire pe lumea Basmaniei. Băsmașul-Fără-de-Poveste, eroul căutat de împărat, este ascuns de inamicii Binelui care vor să-i folosească puterile asupra imaginației oamenilor, dar ajutat de cei doi copii, Infanta Hlizita și cavalerul Alandala. Copiii îl salvează din captivitate, în felul specific Basmaniei, și îi dăruiesc obiectele magice care îl vor ajuta în misiunea sa. În Camera-Jucărie, eroul redescoperă copilul interior, acea forță interioară capabilă să reinventeze lumea.

Personajelor simbolice al căror rol este subliniat de nume ca Infanta Hlizita, Cavalerul Alandala, Magister Phantasos, Contesa Brambura, Harababură, Pleoapă Taciturnul, Aricioșenia Sa, Tolomac, Blegovici, Pehlivan, Păzitorul Pragului, Doctorul Tenebrus și asistentul său Absconsus, Hahaleră și Negru la Suflet, li se alătură cele de sorginte lingvistică precum Punct și Virgulă sau cele ale imaginației populare: Încurcă-Lume, Zăluda, Terchea-Berchea, Scorpia, Fluieră-Vânt și Neica-Nimeni, simboluri ale inteligenței, spiritului liber, curajului și aventurii.

O realizare aparte o reprezintă albimuzele, personaje hibrid, desprinse parcă din bestiarele medievale. Nouă la număr, ele sunt inorogi cu trup de albină, ce colectează nectarul poveștilor din Basmania și îl depun în fagurii imaginației oamenilor „unde se transformă în miere dulce de basm“. Alte personaje inedite sunt pajii împăratului care se joacă în Grădina Viselor Suspendate. Aeiou, un băiat ca de hârtie, posesor al vocalelor asemenea preoților leviți, este cel care dă sens cuvintelor și sunetelor și Aquarela, o fetiță transparentă, din picături de ploaie, ce colorează visele și gândurile cu raze de soare și stropi de curcubeu. Relația dintre ei este de interdependență. Cei doi se joacă „de-a v-ați ascunselea cuvântul“, iar Aquarela face să apară cuvântul gândit de Aeiou dându-i formă și culoare.

Atmosfera și personajele îmbină elementele specifice basmului cu cele ale romanelor moderne, dar regăsim și ingrediente fundamentale ale miturilor pe care C.G. Jung le definește drept inconștient colectiv, o memorie a umanității în care miturile sunt prezervate cu mare grijă. Copiii Basmaniei studiază cu Magistrul Phantasos Anatomia Eroului (curs de obsesii comune între lumea basmelor și cea a oamenilor), Astre și Dezastre (curs de zodii și ascendente), Economia Gândurilor Ascunse (curs pentru eroi negativi), Hățișul Viselor (curs de pregătire pentru viața de personaj). Basmanii comunică prin rețeaua dreamnet și fiecare basman posedă o carte-copac ale cărei pagini cresc pe măsură ce este citită și înțeleasă. Ea este, de fapt, oglinda împlinirii personajului în procesul cunoașterii de sine. Petrecut de cei doi paji, împăratul pleacă să salveze lumea. Ajuns la Răspântia Gândurilor, se roagă Bunului Visător, cel care a visat toate câte sunt închipuite pe lume. Inspirați de imaginea eroului și a straniilor săi tovarăși, pajii gândesc și desenează o mănușă de fier pe un cer al minții, reconfigurându-le destinul.

„Basmania – Răspântia Gândurilor“ este, în egală măsură, o poveste palpitantă și amuzantă pentru copii și tineri, dar și o pledoarie pentru imaginație adresată adulților. Recunoaștem aici multe dintre influențele psihologiei jungiene, în special cele legate de problematica visului, dar și referiri la motivul umbrei. Palatul Imperial al Viselor apare doar atunci când visezi, iar „în Basmania se poate visa și cu ochii deschiși, ceea ce îi deosebește pe somnoroși de vizionari“. În Palatul Imperial lucizii nu au acces. În accepțiunea lui Jung, visul este un fenomen natural care apare atunci când voința și conștiința sunt stinse, fiind constituit, în mare parte din materialul conștiinței colective, asemenea mitologiei sau folclorului. Personajele arhetipale, corespondente inconștientului colectiv, sunt cele care prin izbânda lor asigură echilibrul și stabilitatea lumii.

„Lumea nu se poate sfârși decât atunci când rămâne fără povești. Căci lumea este făcută din povești, fiecare poveste e o parte a unei drame eterne, repovestite de la un capăt la altul, la nesfârșit. Câtă vreme poveștile nu se sfârșesc, lumea va continua.“ (Michael Meade, The World Behind the World)