Încercând să reconstituie o istorie populară a lumii bazată pe povești cruciale ale evoluției conștiinței, Istoria Sacră, ed. Nemira arată că în cele mai importante momente ale vieții noastre pășim pe urmele zeilor și refacem modelul lor. Jonathan Black se întreabă dacă nu cumva întâmplările ieșite din comun, ce nu pot fi dovedite științific, ar putea compune o istorie coerentă a lumii la polul opus celei configurate de atei și dorește să demonstreze că idealismul oferă o imagine mai cuprinzătoare a experienței umane: „Avem premoniții, vedem coincidențe care ne impresionează prin semnificația lor. Avem vise despre care credem că încearcă să ne spună ceva. Simțim când cineva se uită la noi. Simțim dacă un loc e sfânt sau malefic. Știm cu destulă certitudine sau fără umbră de îndoială ce gândește altcineva. Acționăm greșit, iar evenimentele conspiră să ne dea pedeapsa binemeritată. Simțim de la mare distanță că ne trimite cineva impulsuri de iubire. Ne îndrăgostim și simțim că așa trebuia să se întâmple. Astfel intrăm în comuniune cu inteligența ce ne călăuzește spre experiențe care cer o reacție și o iubire ce ne ocrotește și ne răspunde la gândurile cele mai intime.“
Poveștile străvechi se referă la momente decisive din istoria omenirii ce au netezit drumul vieții noastre de astăzi. Freud vedea în mituri componente ale subconștientului ce relatează acumularea experiențelor umane și le considera „amintiri din copilărie“, iar pe zei părinții noștri deghizați. Poveștile au caracter inițiatic și ne oferă o perspectivă diferită a inițierii. Înțelepciunea antică nu crede în coincidențe, acestea fiind efecte ale înlănțuirii obstacolelor și echilibre necesare pentru a evolua. Intervenții angelice, viziuni mistice, experimente supranaturale constituie piesele unui mozaic pe care istoricii le aruncă la gunoi. „Un mistic poate să vadă un eveniment cu cei doi ochi ai săi ca o mamă care verifică de două ori dacă e bine legată centura de siguranță a copilului, dar și cu un al treilea ochi, un ochi spiritual. Pe umărul mamei stă îngerul ei păzitor, îndemnând-o să se mai uite o dată și când ea face asta, îngerul păzitor al copilului zâmbește cu recunoștință. Ceea ce vede al treilea ochi este posibil să nu aparțină lumii fizice, dar nu se poate spune că e în dezacord cu ce văd ceilalți doi ochi. Mai degrabă deschide o nouă dimensiune ce pătrunde în și iese din lumea fizică.“
Astfel, povestea lui Isis și Osiris vorbește despre timpul limitat al existenței în lumea materială și încercările la care suntem supuși, potrivit darurilor cu care am fost binecuvântați și despre cum vom muri în lumea materială continuând să trăim pe tărâmurile îngerești. Teoria îngerilor este efectul antropomorfismului (atribuirea de trăsături umane fenomenelor naturii), iar gândirea antică stăruia asupra acestui adevăr considerând ființa umană o prelungire a mediului în care trăiește. Îngerii întruchipează grija universului față de noi.
Mitul lui Oedip dezvăluie dilemele de ordin moral ale vieții prin care inteligența universală ne cere reacții adecvate. Povestea lui Rama este despre suferința pe care ne-o provoacă evoluția spirituală, despre învingerea demonilor și a ambiguităților morale. Buddha ne învață că Eul este o greșeală, o iluzie, un vis, iar cine este lucid nu va trăi în teamă. Atașamentul și dorința față de lucruri, senzualitatea sunt moștenite din viețile strămoșilor și reprezintă cauza tuturor suferințelor. Cel ce descoperă că nu există Eu se va elibera de toate dorințele și de egocentrism. Dovedind compasiune față de orice ființă prin fapte de bunătate putem păși pe calea nemuririi.
De la Socrate am învățat că înțelepciunea începe prin conștientizarea ignoranței. Când Oracolul din Delfi a spus că nu există niciun om în viață mai înțelept decât Socrate, acesta a întrebat: „Cum pot să fiu eu cel mai înțelept om din lume? Eu nu știu nimic!“ El susținea că fericirea nu vine din bogăție, ci din ce e bine pentru sufletul tău. Se spune că, mergând la piață, Socrate făcea liste cu toate lucrurile de care nu avea nevoie, considerând că e divin să nu ai nevoie de nimic.
Apariția lui Iisus Hristos a naștere unor mari paradoxuri în care legile naturii nu se mai aplică sau sunt inversate. Paradoxul este și trăsătura specifică a vorbirii sale, iar viața lui ilustrează convergența forțelor spirituale și legea învățăturilor sale este că tot ce este făcut din iubire, sporește puterea iubirii din noi. După moartea lui Hristos se poate vorbi despre o întreagă istorie a minunilor și a vindecărilor miraculoase, ceea ce demonstrează că miracolele nu sunt fenomene exclusiv creștine, dar au fost răspândite prin intermediul creștinismului.
Povestea lui Parsifal dezvăluie influența înțelepciunii islamice și ideile sufismului potrivit cărora cunoscându-ne sufletul în profunzime putem cunoaște „necontenita schimbare a Absolutului și a lumii“. Substratul ezoteric al celor O mie și una de nopți este că toate lucrurile sunt legate între ele, iar universul material este ținut de o forță unificatoare a Minții Cosmice. Adepții sufismului considerau că lumea este efectul unui proces de gândire al unei minți care caută îndrăgostiți care să răspundă iubirii sale cu și mai multă iubire. Pentru ei valori ca iubirea, fericirea, frumusețea se percep cu inima. Dragostea este o experiență ce ne transformă și transfigurează toate celelalte sentimente.
Baphomet, idolul căruia i se închinau templierii, este un nume de cod pentru înțelepciune. Tot unei reprezentări a inteligenței superioare și vizionare se închinau și sufiții, catarii sau Dante care sugerează în Infernul o viziune a universului guvernată de iubire. Christian Rosenkreuz prefigurează apariția tehnicilor yoga prin perfecționarea unui tip de meditație. Frăția Roza-Crucii pe care înființat-o împreună cu niște prieteni avea misiunea secretă de a schimba lumea.
Asemenea sufiștilor, Paracelsus a înțeles că putem afla totul despre univers cercetându-ne pe noi înșine. „Cauza ignoranței omului este că nu știe cum să caute în el puterile pe care i le-a dat Dumnezeu.“ Îmblânzirea scorpiei a lui Shakeaspeare reprezintă tot o parabolă sufită despre trecerea la o stare superioară de conștiență, Katarina fiind partea neliniștită din noi ce trebuie potolită pentru a atinge o conștiință mai înaltă. Sufismul dezvoltă practica „visării lucide“ prin disciplinarea gândurilor în timpul visării, astfel încât vigilența rezultată te va face conștient de dimensiunea intermediară „ceea ce aduce mari beneficii oricui“.
Învățăturile mistice consideră că deși ne-am format conștiința orientată spre simțuri și lumea materială, mințile noastre sunt conectate cu Mintea Universală.
La jumătatea secolului al XIX-lea se conturează convingerea că Biserica tradițională nu mai poate oferi o experiență spirituală satisfăcătoare și apare deschiderea față de spiritualitatea orientală promovată în special de societățile secrete. În 1875, Helena Blavatsky înființează Societatea Teosofică ce promova studiul ateist al religiilor lumii, iar în 1877, publică Isis dezvăluită, un vast compendiu de cunoștințe rozacruciene, corespunzătoare activităților spirituale ale epocii și inspirat din spiritism. Explorând subconștientul, Jung reușește să coreleze miturile antice cu viața lui Iisus Hrisos, astrologia și practica religioasă orientală.
Istoria Sacră oferă o serie de mărturii despre alegerea liderilor spirituali tibetani sau despre prezența și intervențiile îngerilor în viețile oamenilor. Studii realizate în Marea Britanie și America susțin că din ce în ce mai mulți oameni simt că li se răspunde la rugăciuni, că au simțit prezența îngerilor, că au văzut un înger sau că au fost conștienți de prezența morților sau a lui Dumnezeu. Cea mai cunoscută este Lorna Byrne, de origine irlandeză. Ea a văzut îngeri dintotdeauna și a comunicat cu ei. Născută cu dificultăți de învățare (dislexie), incapabilă să citească o carte, Lorna poate comunica cu ființele supranaturale, poate înțelege natura spiritelor și vede energiile plantelor și ale ființelor. Totodată, poate realiza o imagine completă a spațiului spiritual cu numeroasele sale niveluri și dimensiuni. Refuză să vorbească despre partea întunecată a lumii și consideră că oamenii ajung posedați pentru că se amestecă în lucruri oculte. Mesajul ei este necesitatea de a conștientiza realitățile spirituale și este convinsă că binele va învinge.
În vremuri străvechi oamenii considerau lumea o scenă în care viziunile repetate, halucinațiile colective reprezentau manifestări ale supranaturalului. În prezent, materialismul științific susține că visele cu tâlc, premonițiile, coincidențele nu există pentru că nu sunt măsurabile, iar materia este doar ceea ce există și se vede. Idealismul însă privește materia ca pe o barieră pentru spirit, ce-l ține pe acesta închis, departe de tot ce înseamnă divinitate.
Ultimele comentarii