Sfântul Ilie – cel mai popular dintre proroci

În 20 iulie îl prăznuim pe Sf. Ilie Tesviteanul – unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament, numit și omul lui Dumnezeu, singurul profet care apare alături de Moise pe Muntele Tabor, la Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.

Prorocul Ilie a fost chemat la misiune direct de Dumnezeu, la fel ca toți profeții Vechiului Testament. Activitatea lui profetică s-a desfășurat în sec. al IX-lea i.H., în timpul domniei regelui Ahab, din Samaria. Născut în Tesba (Tesva), Ilie a fost fiul lui Sovac, preot al legii Vechi în ținutul Galaad. Pe vremea Regelui Ahab, căsătorit cu o prințesă feniciană, Izabela, începe o prigoană a credincioșilor din Vechea lege și o apropiere de credință în Baal. Poporul ales al lui Yahve devine, încet, încet, popor al lui Baal. Pentru această faptă, Prorocul Ilie îl mustră pe rege cu vorbe aspre și prevestește trei ani și jumătate de foamete pentru poporul evreu. Regele se mânie și vrea să-l pedepsească, dar nu reușește, fiindcă Ilie se ascunde pe malul torentului Cherit. Prorocia se împlinește: țară este cuprinsă de o foamete cumplită. Apoi Ilie revine și dovedește poporului care este Dumnezeul cel adevărat. Slujitorii lui Baal sunt uciși și foametea încetează printr-o ploaie binecuvântată, la rugăciunea Prorocului. Prorocul Ilie i-a prezis lui Ahab că, pentru fărădelegile lor, vor fi uciși atât el, cât și soția sa, lucru care s-a și întâmplat curând. Se cunoaște faptul că, în timpul vieții, Ilie săvârșește mai multe minuni, precum învierea fiului văduvei din Sarepa Sidonulu sau înmulțirea făinii și a undelemnului din casa femeii sărace. După moarte, este ridicat la cer într-un car de foc. Va reveni pe pământ la Sfârșitul Veacului, ca Înainte mergător, la cea de-a doua venire a lui Hristos.

Prorocul Ilie este dătător de lumină, pace, bucurie, purtător de har, pricepere și înțelepciune, este grabnic ajutător celor în nevoi și necazuri. Ilie luminează mințile cele întunecate, încălzește prin focul dumnezeiesc din el inimile reci și împietrite, aduce pace, liniște și bucurie celor întristați și mâhniți, dă curaj și tărie celor pierduți în tumultul grijilor lumești, aduce nădejde celor împovărați cu păcate grele, împarte din dragostea și bucuria cea dumnezeiască la toti,iar ele nu se termină, ci mai mult se înmulțesc, precum undelemnul și făina femeii vădane. Prorocul Ilie esteo figură simbolicăși identitară: singurul om căruia i s-a dat puterea dumnezeiască de a „închide și a deschide cerurile“. El este recunoscut drept continuator al monoteismului, în general, și înaintemergătorul al celei de-a doua veniri a lui Hristos. Ilie este cel mai cunoscut dintre prorocii Sfintei Scripturi. El este eroul biblic care influențeazăși în zilele noastre întreaga cultură, fiind meteorologul de serviciu, prin excelență, al întregii lumi.

Tradiții și superstiții de Sântilie

• Sf. Ilie este patronul verii, al arșiței și frământărilor atmosferice. În tradiția românească, acest sfânt este asociat cu ploaia. Luptător cu forțele răului, el poate fi și un adversar al oamenilor (dacă aceștia nu îi respectă ziua), prin incendiile, tunetele și grindina pe care le poate trimite asupra recoltelor.
• Oamenii duc la biserică, printre alte plante, și busuioc spre a-l sfinți. Busuiocul sfințit este bun de pus printre haine ca să le ferească de molii.
• Este zi nelucrătoare; acum se organizează nedei în munți, pastorii separă berbecii de oi, se culeg plante de leac și se fac descântece pentru a ține departe forțele naturii aflate în puterea lui Sântilie.
• Mărul este pomul Sfântului. Se împart mere la biserică. Dacă plouă și tună de Sf. Ilie merele și alunele vor fi viermănoase.
• În calendarul apicol Sf. Ilie este patronul albinelor; apicultorii încep să recolteze mierea.
• Sântilie era considerat de păstori miez de vară, întrucât ziua de 20 iulie marca mijlocul sezonului pastoral.

Moșii de Sf. Ilie

• La Sf. Ilie răposații vin pe la casele lor.
• Femeile cheamă copiii din sat și-i adună sub un măr nescuturat pe care îl scutură pentru prima dată ca să culeagă copiii mere, iar morții să se veselească.
• Femeile bătrâne nu mănâncă mere până în acea zi. După ce au împărțit pentru sufletul morților au voie și ele să mănânce.
• Se dau de pomană fructe unse cu miere, porumbi și dovleac din recolta nouă. Toți sătenii bat snopi de grâu, din care fac colivă și duc la biserică.
• Când fulgeră se zice că Sf. Ilie a trăsnit un drac.
• Cum se apucă dracii de răutăți și răscolesc norii, Sf. Ilie înhamă caii la căruță, pleacă prin cer și începe să trăsnească după ei. Înspăimântați, dracii fug de se prăpădesc și se ascund pe unde pot.
• În multe legende revine ideea că Sf. Ilie este foarte puternic: când îi săgetează pe draci se cutremură pământul din țâțâni.
• Este bine să nu lași deschise ferestrele și ușile caselor în vreme de furtună că poate să se aciueze vreo spurcăciune de drac în casă și să ți-o trăsnească.