Mai mult decât cuvintele pe care le rostim, rugăciunea înseamnă starea pe care o trăim rugându-ne: adevărata rugăciune este trăirea inimii. Dacă în inimă avem convingerea că orice am face suntem păcătoși, iar Dumnezeu ne pedepsește, convingerea că merităm pedeapsa divină se împlinește. Pentru că astfel negăm esența credinței care este iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu față de Creația Sa.
Dumnezeu este un mecanism, iar omul este o rotiță din acest mecanism în care totul e Unul. Dumnezeu nu poate funcționa fără tine, iar tu nu poți exista decât fiind Una cu El. Rugăciunea pune mecanismul în funcțiune. Dar rugăciunea nu înseamnă nici să cerșești și nici să primești pomană. Când faci o rugăciune, nu trebuie să te milogești cerând de toate și nimic în mod special, în speranța că poate te vei alege cu vreo două-trei rezolvări. Când te rogi, trebuie să ai clar în minte și în inimă ce vrei cu adevărat. Cu detalii, cu amănunte. Trebuie să știi exact ce ceri, de ce ceri și ce vei face cu ceea ce vei primi. Fii hotărât! Fii demn! Asumă-ți responsabilitatea pentru gândurile, faptele, acțiunile tale, precum și pentru consecințele lor. Citește în continuare →
Ultimele comentarii