Credința în nemurirea sufletului este întâlnită în toate culturile și tradițiile lumii. Upanishadele indiene fac referire la legea samsarei, migrația sufletelor, și la karma, ca efect al vieților anterioare în care fiecare existență devine tributară celor precedente producând o nouă karma ce va fi baza următoarei vieți. Aceeași convingere este împărtășită și de popoarele primitive din Africa, Australia, de indienii din America sau de eschimoși. Celții, vikingii, vechii saxoni sau galii credeau cu tărie că sufletul nu moare niciodată ci, în momentul morții, trece dintr-un corp în altul. Druizii considerau Pământul doar un loc de trecere pentru suflet care se înalță către lumi superioare, trecând prin toate etapele – minerală, vegetală și animală pentru a se reîncarna în ființa umană. Citește în continuare →
Tag Archives: Upanishade
Reîncarnarea – poarta către evoluție
Puterea tăcerii
Se crede că tăcerea este păguboasă deoarece prin tăcere nemulțumirile neexprimate se amplifică. Totuși, tăcerea nu acumulează doar resentimente, ci și energie sufletească pozitivă. Sfinții părinți ai pustiei beneficiau de această acumulare de putere a spiritului care îi ajuta să aibă viziuni și capacități de exorcizare și vindecare. Puterea tăcerii însoțită de o stare de spirit pozitivă crește încet și sigur în ființa umană. Izolarea în natură, în singurătate și tăcere, devine un tratament din ce în ce mai răspândit și acceptat de medicina modernă. Cadrul natural canalizează sufletul spre sentimente pozitive, iar tăcerea și izolarea le amplifică, aceste metode fiind mijloace extraordinare de a face față stresului cotidian. Căutarea liniștii și retragerea în tăcere se adresează minții și sufletului. Textele sacre, sutrele indiene, ca Vedele sau Upanișadele, ne învață că tăcerea și pacea interioară reprezintă esența ființei. Menirea unui maestru spiritual este de a te ajuta să descoperi cine ești cu adevărat, dar cel mai bun maestru pentru tine ești tu însuți. Citește în continuare →
Ultimele comentarii