Sfântul Mucenic Fanurie s-a născut în insula Rodos din Grecia, însă nu se știe când a trăit, nici cum i-a fost sfârșitul. Prin secolul al XIV-lea, între zidurile unei fortărețe din Rodos, lucrătorii au descoperit o biserică în ruină sub dalele căreia au găsit numeroase icoane. Una dintre ele era bine păstrată și reprezenta un tânăr militar care ținea în mâna dreaptă o cruce. În jurul icoanei erau reprezentate douăsprezece scene din martiriul său. Episcopul locului a descifrat inscripția de pe icoană: “Sfântul Fanurie”. Moaștele sale au fost găsite de un grup de păstori și în același loc, pe o piele de animal era scrisă viața Sfântului Mucenic Fanurie.
Sfântul Fanurie a mai avut doisprezece frați, iar el a fost cel mai mare. După moartea tatălui său, mama sa ajunge să cânte prin diverse locuri pentru a-și putea crește cei treisprezece copii, iar când Fanurie descoperă acest lucru decide să fugă în pustiu. Primește botezul și revine după un timp în orașul natal. Aici află că mama sa a murit în momentul în care a fost descoperită de el într-un local și că frații săi s-au răspândit prin lume. Revine în pustie și duce o viață aspră, mănâncă o dată la trei zile, iar prin rugăciune a adus vindecarea surzilor, orbilor, botezându-i și învățându-i dreapta credință. Cu toate că săvârșise atâtea minuni, este nevoit să părăsească cetatea, din cauza răutății oamenilor. Aceștia spuneau că minunile săvârșite de el nu sunt făcute cu ajutorul lui Dumnezeu, ci al demonilor.
Va ajunge în Egipt, unde o readuce la viață pe fiica regelui. În urma acestei minuni, împăratul și slujitorii săi au primit botezul. Vrăjitorii din Egipt, rușinați de puterile sale, s-au ridicat împotriva lui Fanurie și astfel, sfântul a fost supus la chinuri: i s-au tăiat mâinile și degetele de la picioare, urechile, i s-au smuls dinții, a fost bătut cu pietre pentru ca, în cele din urmă, să i se taie capul.
Sfântul Fanurie a săvârșit numeroase minuni, îndeosebi pentru descoperirea obiectelor și animalelor dispărute. Însă el n-a încetat să se roage cu stăruință pentru mântuirea mamei sale. Pe când era ucis cu pietre Sfântul Fanurie a spus: „Din cauza acestor suferințe, Doamne, vino în ajutorul tuturor celor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie.“
Sfântului Fanurie i se spune „arătare“ și se crede că cei ce au credință mare și nu se îndoiesc sunt ajutați grabnic de Sfântul Mare Mucenic Fanurie. Când îi cer ajutorul, creștinii fac o turtă, denumită fanuropita sau pita Sfântului Fanurie, pe care o împart ca milostenie săracilor pentru iertarea mamei Sfântului Fanurie și se roagă sfântului pentru orice nevoie dreaptă au.
Pomenirea Sfântului Mucenic Fanurie se face la 27 august, iar turtele se pot face în orice zi, în afară de duminică.
Ultimele comentarii