Prin complexitatea sa, magia este un subiect fascinant și controversat. Inițiații refuză să-i dezvăluie secretele, în timp ce profanii bâjbâie în căutarea adevărului. De-a lungul timpului subiectul a fost fie exagerat, fie blamat, astfel încât și-a pierdut sensul inițial și principiile sale au fost uitate. În cartea sa Magia Albă, ed. Mistica, Eric Pier Sperandio, jurnalist canadian și autor a numeroase lucrări de astrologie și spiritism, încearcă o repunere în drepturi a magiei, privită ca o știință străveche. În opinia sa, magia nu este nici iluzionism, nici superstiție. Practicile magiei se întemeiază pe credința în forțele supranaturale imanente ale naturii și vizează concilierea respectivelor forțe. Privind obiectiv, dincolo de prejudecăți, se poate vorbi despre magie ca despre o știință ce se ocupă cu utilizarea energiei înconjurătoare. Citește în continuare →
Tag Archives: Echinocțiu
Magia – religia păgână a feminității
Re-naștere și credință
Având la bază fenomenul astronomic al echinocțiului de primăvară, momentul în care ziua devine egală cu noaptea, Paștele, sărbătoarea morții și re-nașterii Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă credința într-un nou început, fizic și spiritual, asociat cu re-nașterea naturii primăvara.
Adevărata semnificație a Paștelui este exprimată prin cuvântul englez Easter, provenit din Ostara, prin care nordicii înțelegeau momentul înălțării soarelui, sezonul unei noi nașteri. Sărbătorit în prima duminică imediat următoare primei luni pline după echinocțiu, Paștele celebrează soarele de primăvară, simbol al fertilității, aducător al unei noi vieți pe Pământ.
Deosebirea între creştinism şi alte tradiţii religioase precreștine constă în faptul că jertfa zeului precreştin a fost înlocuită cu jertfa Domnului Iisus, săvârşită pe Golgota, în numele tuturor oamenilor şi reactualizată ritualic de credincioşi în fiecare an.
Prin puterea sa cathartică, Paștele trebuie înțeles ca un scenariu ritual de înnoire anuală a lumii, deschis în Duminica Floriilor și atingând momentul maxim în noaptea Învierii Mântuitorului Iisus. Sensul mitic al acestui scenariu este cel al reîntoarcerii la origini, printr-un drum anevoios de trecere de la efemeritate la eternitate, de la moarte la viață, de la condiția umană la cea divină. Citește în continuare →
Ultimele comentarii