Totul în această lume se compune din energie, iar energia este pur și simplu informație care vibrează sau se deplasează. Anumite energii, precum cea a unei mese sau a unui scaun, se deplasează lent. Existența obiectelor cu energie lentă poate fi văzută, atinsă, explicată sau dovedită, dar majoritatea energiilor din lume nu pot fi văzute, înțelese sau atinse prin intermediul simțurilor. Ele se deplasează atât de repede că nu le percepem, putem observa însă efectele lor. Este mai puțin reală energia transmisă de radioul mașinii decât energia cărții de pe masa de cafea? Sau microundele care transformă hrana sau transmisiile prin satelit? Aceste energii există, chiar dacă nu pot fi văzute și sunt indispensabile vieții. Citește în continuare →
Omul – ființă de lumină
Când pierzi, nu pierde lecția!
Doar noi, oamenii, punem evenimentelor și situațiilor etichete de bine/rău, drept/nedrept, plăcut/neplăcut și găsim cuvinte cât mai nuanțate pentru a le descrie, exprimându-ne astfel gândirea duală și atașamentele. Pentru că vedem lucrurile dintr-o perspectivă îngustă și prea apropiată de puterea noastră de înțelegere. Ca niște copii mici. Pentru că, de fapt, asta suntem: niște copii ai universului, prea mici ca să înțelegem planurile sale pe termen lung. Citește în continuare →
Misterul amprentei karmice
Astrologia nu se rezumă la predicțiile zilnice sau anuale ale horoscopului. Descifrarea adâncurilor cerului ascunde taine aflate la granița dintre real și ireal, dintre concret și impalpabil, cel mai tulburător dintre ele fiind poate misterul amprentei karmice și al vieților anterioare. Convingerea că existența noastră nu se oprește în momentul morții e veche de când e lumea. Astrologii au căutat în hărțile astrale legi care să descifreze sensul existențelor trecute și viitoare și au făcut calcule.
Se consideră că fiecare om are în urmă cam 200 de vieți care constituie karma, adică bagajul de fapte, emoții și sentimente adunate din viețile trăite. Pentru că ele au fost și bune și rele, există o karmă negativă, a greșelilor, și una pozitivă, a faptelor bune. Aceasta este amprenta karmică, o configurație unică pentru fiecare om, resimțită în momentele critice din viață, fie ca un blocaj, o inhibiție, o teamă, fie ca un impuls energetic pozitiv, un talent, o sclipire. Citește în continuare →
Cabala prin povești
Fundația Calea Victoriei, în parteneriat media cu Editura Mistica, organizează începând de luni, 12 ianuarie, de la ora 19:00, cursul Cabala prin povești, susținut de profesorul universitar Felicia Waldman. Citește în continuare →
Simona Stoicescu: Desăvârșirea înseamnă să găsești fericirea și divinul în orice act, oricât de neînsemnat, în orice clipă, în orice întâlnire
Simona Stoicescu este inițiatoarea conceptului School of Happiness pe care l-a dezvoltat și l-a perfecționat în Italia în calitate de consultant de dezvoltare pentru afaceri și pe care acum dorește să îl implemeteze în România în cadrul cursurilor Mind Evolution Society. Parcursul Simonei este unul complet, am putea spune. A pornit în viață ca inginer informatician, specialist în roboți și calculatoare, a continuat ca om de afaceri, artist, consultant, conferențiar, cercetător, scriitor, a călătorit în peste 30 de țări, cumulând informații din multiple perspective, explorând culturi și mentalități diferite, comparând credințe și sisteme filosofice diferite, pentru a ajunge, ca un autentic alchimist, să îl descopere pe Dumnezeu cu ajutorul științei. La Școala Fericirii împărtășește și altora experiențele sale. Citește în continuare →
Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului
Sfântul Ioan Botezătorul este cel care a vestit venirea lui Hristos și cel care l-a recunoscut ca fiind Mesia cel așteptat. Numit de către Hristos înger în trup și cel mai mare om născut din femeie, Ioan Botezătorul s-a dovedit a fi un proroc al pocăinței ce a iubit postul și viața aspră în pustie.
El a trăit pentru Dumnezeu și pentru oameni, împlinindu-și menirea pentru care se născuse, de a-i face pe oameni să-și recunoască păcatele, să-i boteze și să-L arate omenirii pe Iisus Hristos. Prin predica sa, Ioan Botezătorul le cerea oamenilor să nu mai păcătuiască și să se întoarcă spre Dumnezeu pentru a primi viața cea nouă adusă de Împărăția lui Dumnezeu. Citește în continuare →
Obiceiuri în noaptea magică a schimbării apelor
Se spune că după miezul nopții de 5 ianuarie, cele trei ursitoare umblă prin lume să preschimbe fața apelor nemișcate ca să le arate fetelor ce le așteaptă. Noaptea Sfințirii Apelor deschide o poartă a sorții, iar fața oglinzilor se schimbă și reflectă viitorul. Oracolele din vechime spun că de la miezul nopții de Bobotează și până a doua zi la răsăritul soarelui cerul este deschis, iar practicile magice sunt extrem de puternice. De obicei, se practică ritualuri pentru aflarea viitorului sau, în cazul fetelor, a ursitului, dar sub nicio formă nu se fac legături și blesteme, cum se întâmplă în noaptea Sfântului Andrei, pentru că se pot răsfrânge asupra familiei. Citește în continuare →
Istoria nescrisă a lumii
Încercând să reconstituie o istorie populară a lumii bazată pe povești cruciale ale evoluției conștiinței, Istoria Sacră, ed. Nemira arată că în cele mai importante momente ale vieții noastre pășim pe urmele zeilor și refacem modelul lor. Jonathan Black se întreabă dacă nu cumva întâmplările ieșite din comun, ce nu pot fi dovedite științific, ar putea compune o istorie coerentă a lumii la polul opus celei configurate de atei și dorește să demonstreze că idealismul oferă o imagine mai cuprinzătoare a experienței umane: „Avem premoniții, vedem coincidențe care ne impresionează prin semnificația lor. Avem vise despre care credem că încearcă să ne spună ceva. Simțim când cineva se uită la noi. Simțim dacă un loc e sfânt sau malefic. Știm cu destulă certitudine sau fără umbră de îndoială ce gândește altcineva. Acționăm greșit, iar evenimentele conspiră să ne dea pedeapsa binemeritată. Simțim de la mare distanță că ne trimite cineva impulsuri de iubire. Ne îndrăgostim și simțim că așa trebuia să se întâmple. Astfel intrăm în comuniune cu inteligența ce ne călăuzește spre experiențe care cer o reacție și o iubire ce ne ocrotește și ne răspunde la gândurile cele mai intime.“ Citește în continuare →
Sfântul Vasile cel Mare
La 1 ianuarie, îl prăznuim pe Sfântul Vasile cel Mare, episcop de Cezareea, unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini Sf. Vasile cel Mare a trăit în secolul al IV-lea și provenea dintr-o familie creștină deosebită: sora sa, Macrina, și fratele sau, Grigore din Nyssa, au devenit, de asemenea, sfinți. Sf. Vasile a urmat școli în Cezareea, Bizanț și Atena, remarcându-se de tânăr prin profunde cunoștine în filosofie, astronomie, geometrie, medicina și retorică. Scrierile sale strălucite pun bazele vieții monahale sistematice, Sf. Vasile fiind considerat părintele monahismului oriental. Citește în continuare →
Conectarea în spirit
De-a lungul istoriei au existat mai multe viziuni despre ceea ce se întâmplă după moarte. În perioada modernă sufletul și spiritul s-au confundat, dar religiile străvechi făceau deosebirea între ele. Potrivit idealismului mistic, componentele ființei umane sunt corpul fizic, corpul eteric care dă viață trupului fizic, corpul vegetativ sau spiritul care dă forma conștiinței și eul, cel care conferă sentimentul conștiinței individuale. Cât suntem în viață corpul vegetativ stă în interiorul corpului fizic. În somn, de exemplu, suntem vii, dar nu și conștienți și se poate întâmpla să avem experiențe spirituale. Visele noastre reprezintă adeseori experiențe spirituale. Atunci când murim, cele trei corpuri părăsesc trupul fizic.
Spiritul reprezintă adevărata esenţă a ceea ce suntem și cel care a trecut prin toate formele de viață cunoscute. În momentul în care părăsim corpul fizic, sufletul se instalează în spirit şi pleacă împreună spre ceea ce numim rai. Sufletul este conexiunea dintre spirit şi omul fizic. Fiecare încarnare poartă energia încarnărilor anterioare, dar fiecare încarnare are energia sa proprie, personalitatea sa, egoul propriu şi modalitatea sa de a forma conexiuni, de a deveni ceea ce noi numim „om“. De multe ori ne aflăm în faţa unor întâmplări din care nu înţelegem nimic, dar care pot fi o etapă a unor evenimente ce au pornit din trecut, din viaţa imediat anterioară sau chiar din mai multe vieţi. Citește în continuare →
Ultimele comentarii