Înţelegerea relaţiei de interdependență între respiraţie și corp-minte este principiul de bază al existenței. Se consideră că dacă ne-am modifica doar modul de a respira fără să schimbăm ceva în obiceiurile legate de alimentaţie sau de activitățile fizice, ne-am putea mări considerabil durata vieţii. Funcția respiratorie este cea mai înalt conștientizată cu autonomie deplină și care se realizează independent de alte funcții. Exerciţiile de respiraţie sunt un mijloc foarte simplu de luptă cu stresul zilnic pentru că relaxează şi induc calmul, iar respiraţia corectă şi conştientă reprezintă rezerva de energie necesară, fiind și baza practicilor terapeutice orientale Citește în continuare →
Category Archives: Mistică
Terapie prin respirație și rugăciune
Omul – ființă de lumină
Totul în această lume se compune din energie, iar energia este pur și simplu informație care vibrează sau se deplasează. Anumite energii, precum cea a unei mese sau a unui scaun, se deplasează lent. Existența obiectelor cu energie lentă poate fi văzută, atinsă, explicată sau dovedită, dar majoritatea energiilor din lume nu pot fi văzute, înțelese sau atinse prin intermediul simțurilor. Ele se deplasează atât de repede că nu le percepem, putem observa însă efectele lor. Este mai puțin reală energia transmisă de radioul mașinii decât energia cărții de pe masa de cafea? Sau microundele care transformă hrana sau transmisiile prin satelit? Aceste energii există, chiar dacă nu pot fi văzute și sunt indispensabile vieții. Citește în continuare →
Când pierzi, nu pierde lecția!
Doar noi, oamenii, punem evenimentelor și situațiilor etichete de bine/rău, drept/nedrept, plăcut/neplăcut și găsim cuvinte cât mai nuanțate pentru a le descrie, exprimându-ne astfel gândirea duală și atașamentele. Pentru că vedem lucrurile dintr-o perspectivă îngustă și prea apropiată de puterea noastră de înțelegere. Ca niște copii mici. Pentru că, de fapt, asta suntem: niște copii ai universului, prea mici ca să înțelegem planurile sale pe termen lung. Citește în continuare →
Misterul amprentei karmice
Astrologia nu se rezumă la predicțiile zilnice sau anuale ale horoscopului. Descifrarea adâncurilor cerului ascunde taine aflate la granița dintre real și ireal, dintre concret și impalpabil, cel mai tulburător dintre ele fiind poate misterul amprentei karmice și al vieților anterioare. Convingerea că existența noastră nu se oprește în momentul morții e veche de când e lumea. Astrologii au căutat în hărțile astrale legi care să descifreze sensul existențelor trecute și viitoare și au făcut calcule.
Se consideră că fiecare om are în urmă cam 200 de vieți care constituie karma, adică bagajul de fapte, emoții și sentimente adunate din viețile trăite. Pentru că ele au fost și bune și rele, există o karmă negativă, a greșelilor, și una pozitivă, a faptelor bune. Aceasta este amprenta karmică, o configurație unică pentru fiecare om, resimțită în momentele critice din viață, fie ca un blocaj, o inhibiție, o teamă, fie ca un impuls energetic pozitiv, un talent, o sclipire. Citește în continuare →
Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului
Sfântul Ioan Botezătorul este cel care a vestit venirea lui Hristos și cel care l-a recunoscut ca fiind Mesia cel așteptat. Numit de către Hristos înger în trup și cel mai mare om născut din femeie, Ioan Botezătorul s-a dovedit a fi un proroc al pocăinței ce a iubit postul și viața aspră în pustie.
El a trăit pentru Dumnezeu și pentru oameni, împlinindu-și menirea pentru care se născuse, de a-i face pe oameni să-și recunoască păcatele, să-i boteze și să-L arate omenirii pe Iisus Hristos. Prin predica sa, Ioan Botezătorul le cerea oamenilor să nu mai păcătuiască și să se întoarcă spre Dumnezeu pentru a primi viața cea nouă adusă de Împărăția lui Dumnezeu. Citește în continuare →
Obiceiuri în noaptea magică a schimbării apelor
Se spune că după miezul nopții de 5 ianuarie, cele trei ursitoare umblă prin lume să preschimbe fața apelor nemișcate ca să le arate fetelor ce le așteaptă. Noaptea Sfințirii Apelor deschide o poartă a sorții, iar fața oglinzilor se schimbă și reflectă viitorul. Oracolele din vechime spun că de la miezul nopții de Bobotează și până a doua zi la răsăritul soarelui cerul este deschis, iar practicile magice sunt extrem de puternice. De obicei, se practică ritualuri pentru aflarea viitorului sau, în cazul fetelor, a ursitului, dar sub nicio formă nu se fac legături și blesteme, cum se întâmplă în noaptea Sfântului Andrei, pentru că se pot răsfrânge asupra familiei. Citește în continuare →
Sfântul Vasile cel Mare
La 1 ianuarie, îl prăznuim pe Sfântul Vasile cel Mare, episcop de Cezareea, unul dintre cei mai importanți sfinți ai Bisericii ortodoxe și unul dintre cei mai mari teologi creștini Sf. Vasile cel Mare a trăit în secolul al IV-lea și provenea dintr-o familie creștină deosebită: sora sa, Macrina, și fratele sau, Grigore din Nyssa, au devenit, de asemenea, sfinți. Sf. Vasile a urmat școli în Cezareea, Bizanț și Atena, remarcându-se de tânăr prin profunde cunoștine în filosofie, astronomie, geometrie, medicina și retorică. Scrierile sale strălucite pun bazele vieții monahale sistematice, Sf. Vasile fiind considerat părintele monahismului oriental. Citește în continuare →
Sfântul Nicodim de la Tismana
Provine din Serbia dintr-o familie de români macedoneni și a fost sfetnic de taină pentru patru domnitori: Vlaicu Vodă, Radu Vodă, Dan Vodă și Mircea cel Bătrân. A simțit de mic iubirea pentru învățătură și pentru Hristos, iar deciziile sale cele mai importante au fost luate în urma unor fulgerări vizionare. A plecat spre Athos mărturisind: „Nu pot să mai rămân în lumea aceasta înșelătoare, nici să văd slavele ei cele deșarte, ca niște năluciri mincinoase, și nici înălțarea mea în slujbele politicești. Vreau să urmez calea cea plăcută Domnului, pentru mântuirea sufletului meu“ și a rămas pe muntele Athos douăzeci și cinci de ani. Aici și-a însușit caligrafia, pictura, pictura în argint și limbile greacă, latină și slavonă. Apoi s-a retras în asceză, obținând prin rugăciunea isihastă despătimirea și iluminarea și odată cu acestea clarviziunea și puterea de a face minuni. Citește în continuare →
Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului
În perioada precreștină, ziua de 25 decembrie era considerată ziua nașterii Soarelui și coincidea cu momentul solstițiului de iarnă, când zilele începeau să se lungească ceea ce însemna renașterea naturii. Romanii o numeau Saturnalia, sărbătoarea zeului Saturn, iar Biserica creștină a asimilat-o drept zi de naștere a lui Iisus Hristos. Citește în continuare →
Fețele esoterismului
Curiozitatea referitoare la intențiile puterilor a existat de când există relația omului cu divinitatea. Încă din cele mai vechi timpuri, visele, pozițiile astrelor, premonițiile au fost semne în care magii, druizii, șamanii, profeții au căutat informații despre puterile superioare. Vechimea esoterismului datează din perioada magilor babilonieni din mileniul al II-lea și ajunge până la fizicienii secolului al XX-lea. Esoterismul, ca practică a unei cunoașteri secrete, desemnează aspirația omului de a se ridica deasupra grijilor animalice numai prin puterea sa și de a intra în legătură cu forțele misterioase care îi conduc destinul. Citește în continuare →
Ultimele comentarii