Al patrulea titlu al campaniei editurii Mistica, Magia albă, te așteaptă joi, 10 iulie, la chioșcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea!
Magia nu înseamnă iluzionism sau superstiție. Practicile magiei se întemeiază pe credința în forțele imanente ale naturii și au ca scop concilierea respectivelor forțe. Se poate vorbi despre magie ca despre o știință ce se ocupă cu utilizarea energiei înconjurătoare. Citește în continuare →
Prin complexitatea sa, magia este un subiect fascinant și controversat. Inițiații refuză să-i dezvăluie secretele, în timp ce profanii bâjbâie în căutarea adevărului. De-a lungul timpului subiectul a fost fie exagerat, fie blamat, astfel încât și-a pierdut sensul inițial și principiile sale au fost uitate. În cartea sa Magia Albă, ed. Mistica, Eric Pier Sperandio, jurnalist canadian și autor a numeroase lucrări de astrologie și spiritism, încearcă o repunere în drepturi a magiei, privită ca o știință străveche. În opinia sa, magia nu este nici iluzionism, nici superstiție. Practicile magiei se întemeiază pe credința în forțele supranaturale imanente ale naturii și vizează concilierea respectivelor forțe. Privind obiectiv, dincolo de prejudecăți, se poate vorbi despre magie ca despre o știință ce se ocupă cu utilizarea energiei înconjurătoare. Citește în continuare →
Vasilopita este pita în care, după tradiția greacă, se punea o monedă de aur și se mânca fie seara, în ajunul Sfântului Vasile, fie la amiaza zilei următoare, în urma unei ceremonii speciale (la biserică este însoțită de o rugăciune aparte). Se taie și se împarte fie de preot (la biserică), fie de mai-marele casei (în familie) într-un număr de porții egal cu cei prezenți, la care se adaugă câte o părticică pentru Domnul Hristos și Maica Domnului, pentru Sfântul Vasile și pentru sfântul protector al casei. Celui ce va găsi moneda ascunsă în pită îi va merge bine tot anul respectiv. Obiceiul are rădăcini arhaice și, inițial, nu avea legătură cu Sfântul Vasile, ci cu obiceiul de a alege un rege prin tragere la sorți.
Istoria ceaiului este atât de veche încât originile ei se pierd în timp. La început a fost considerat medicament, apoi o băutură reconfortantă ce ajuta în timpul meditației. Legendele atribuie descoperirea ceaiului împăratului chinez Shen Nung care a observat că frunzele de ceai puse în apa fiartă îi dau acestuia un gust mai bun și un efect înviorător. O legendă din India atribuie descoperirea ceaiului prințului Bodhidharma care a constatat că frunzele acestei plante îl ajutau să rămână treaz în timpul meditației. O altă legendă străveche spune că arbustul de ceai a răsărit pe locul unde au căzut pleoapele prințului Daruna, pe care acesta și le-a tăiat ca să nu adoarmă în timpul meditației. Citește în continuare →
În 29 iunie îi prăznuim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel (Sân Petru), socotiți cei mai de seamă dintre Apostolii lui Hristos. Amândoi au primit cununa martiriului în aceeași zi, 29 iunie, anul 67 d.H. Citește în continuare →
Pita Sfântului Fanurie este o prăjitură de post, foarte populară în Grecia și foarte simplă. Când este preparată în scop religios, de cei care au nevoie de ajutor divin, în timpul preparării se spun rugăciuni către Sfântul Fanurie. Tradiția spune că atunci când credincioșii aflați în necaz coc această prăjitură, o duc la biserică și o împart doar săracilor timp de nouă zile de Luni. O puteți prepara în scop religios sau doar pentru propria delectare. Citește în continuare →
72 de îngeri – călăuzele noastre de zi cu zi este cel de-al doilea titlu al campaniei inițiate de editura Mistica în colaborare cu ziarul Libertatea, ce poate fi cumpărat în această săptămână de la chioșcurile de presă!
72 de îngeri planetari, grupați în ierarhii, te veghează și așteaptă să îi chemi în ajutor! Fiecare om este vegheat de un înger păzitor chiar de la naștere. Acest înger te cunoaște cel mai bine și pe el trebuie să îl invoci. Rolul său este să îți vină în ajutor în orice situație. Mai poți apela la îngerul zilei, la arhanghelul care îl controlează sau la îngerul specializat în funcție de nevoia pe care o ai la un moment dat. Este bine să alegi un înger pe care să-l invoci în fiecare dimineață și să îi adresezi o întrebare esențială pentru ziua în curs. Citește în continuare →
Pe 24 iunie este prăznuită nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare cunoscută și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.
Botezătorului i se mai spune Înaintemergătorul pentru că a anunțat și a pregătit venirea Mântuitorului. Acest miracol (mama sa, Elisabeta, îl zămislește pe fiul ei la bătrânețe) pregătește apropiata minune a nașterii din Fecioară. Nașterea Înaintemergătorului a fost anunțată de Arhanghelul Gavriil care i-a transmis preotului Zaharia, tatăl prorocului, pe când acesta se afla în templu, numele pe care Dumnezeu l-a hărăzit copilului, Ioan. Poporul de atunci l-a numit Botezătorul fiindcă îi chema pe oameni la pocăință și-i boteza în râul Iordan, afundându-i cu tot trupul în apă și zicându-le: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!“ Citește în continuare →
Pe 24 iunie se sărbătoresc Sânzienele sau Drăgaica, singura sărbătoare păgână pe care o regăsim în calendarul creştin-ortodox, un moment încărcat de magie, o sărbătoare a verii, a soarelui, a luminii pe pământ şi în cer, a iubirii şi a încercărilor de dezlegare a ursitei. Se crede că în această noapte (23-24 iunie, noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul) cei norocoşi pot întâlni Sânzienele.
Numite şi Zânele, Frumoasele sau Drăgaicele, se spune că Sânzienele sunt fiinţe eterice, frumoase și binefăcătoare, ce colindă câmpiile şi pădurile prin văzduh, pe ape sau pe pământ. Ele aduc fertilitate plantelor, femeilor căsătorite, păsărilor şi animalelor, insuflă florilor, mai ales celor care le poartă numele, puteri magice, tămăduiesc bolile și suferințele și apără lanurile de furia naturii. Cu trupuri zvelte, cu părul de culoarea aurului și veşminte străvezii, Zânele se prind de mâini, într-o horă ameţitoare. Sub diferite denumiri, aceste făpturi mitice există în folclorul tuturor popoarelor. Citește în continuare →
Mitropolit al Țării Românești între anii 1823-1834, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, cu numele de botez Gheorghe Miculescu, s-a născut la București, în 1765, din părinți iubitori de Dumnezeu.
La vârsta de șapte ani, a fost dat să învețe carte la școala elinească de la Mânăstirea Sf. Sava. După ce studiază la renumite școli din București, tânărul părăsește casa părintească, ajungând ucenic al monahului Gherontie, de la Mânăstirea Neamț. În 1790 este călugărit și hirotonit diacon de Cuviosul Paisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Dornic de desăvârșire, la îndemnul Sfântului Paisie, tânărul monah Grigorie viețuiește o perioadă de timp la Sfântul Munte Athos. Revenind în țară, se așază la Mânăstirea Căldărușani. În anul 1823, Sfântul Grigorie a fost chemat la București de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, fiind hirotonit episcop la 10 ianuarie 1823 și ales mitropolit al Țării Românești. Citește în continuare →
Ultimele comentarii