Sfântul Mucenic Fanurie s-a născut în insula Rodos din Grecia, însă nu se știe când a trăit, nici cum i-a fost sfârșitul. Prin secolul al XIV-lea, între zidurile unei fortărețe din Rodos, lucrătorii au descoperit o biserică în ruină sub dalele căreia au găsit numeroase icoane. Una dintre ele era bine păstrată și reprezenta un tânăr militar care ținea în mâna dreaptă o cruce. În jurul icoanei erau reprezentate douăsprezece scene din martiriul său. Episcopul locului a descifrat inscripția de pe icoană: “Sfântul Fanurie”. Moaștele sale au fost găsite de un grup de păstori și în același loc, pe o piele de animal era scrisă viața Sfântului Mucenic Fanurie. Citește în continuare →
Category Archives: Mistică
Sfântul Mucenic Fanurie
Adormirea Maicii Domnului
Biserica Ortodoxă prăznuiește în fiecare an, la 15 august, Adormirea Maicii Domnului, cea mai de seamă dintre sărbătorile Sfintei Fecioare. În credința populară, Maica Domnului este protectoarea familiei, a fertilității și a nașterii.
Potrivit Tradiției Bisericii, Dumnezeu a înștiințat-o pe Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mai înainte cu trei zile, despre mutarea ei de pe pământ la Cer. Totul s-a întâmplat în valea lui Iosaphat, situată în satul Ghetsimani. Arhanghelul Gavriil a vestit-o, pe când se ruga pe Muntele Măslinilor, că va muri într-o zi de vineri ca peste trei zile, duminica, să poată pleca la Hristos. Citește în continuare →
Mitul ursitoarelor
Ursitoarele sunt făpturi mitice înfățișate ca ipostaze divine prin intermediul cărora acționează Soarta. Termenul de ursitoare vine de la „a ursi“ însemnând predeterminare. Ursitoarele, cunoscute și ca urse, trasează momentele biografice ale noilor născuți, iar determinările lor nu pot fi anulate pentru că ele acționează în numele Sorții. Împotriva lor se poate interveni numai parțial, pe căi ocolite cu șanse reduse de izbândă: vrăji, descântece, rugăciuni, contracte cu diavolul.
În mitologia românească, ursitoarele sau ursele apar ca făpturi feminine, uneori tinere, frumoase ca niște zâne, alteori ca Bătrâne-Fecioare, urâte ca niște vrăjitoare de unde și numele de Babele care ursesc.
Fecioria zânelor tinere sau bătrâne înseamnă starea de puritate fizică și spirituală, strict necesară ritului ursirii și imparțialității lor. Citește în continuare →
Sfinți de pe teritoriul României
Sfântul Cuvios Ioan Casian din Dobrogea
Sfântul Ioan Casian, considerat cel mai mare dascăl-ascet al lumii creştine, s-a născut în Scythia Minor, Dobrogea românească de astăzi, în jurul anului 360, în satul care astăzi îi poartă numele din ținutul Casienilor și Peșterilor, valea Casimcei. El a trăit în același veac cu cei patru martiri de la Niculițel, Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos. În familie a avut parte de o educație creștină și a învățat să scrie și să citească în limba latină și în limba greacă, cultivând evlavia deprinsă de la călugării eremiți dobrogeni. În jurul vârstei de 20 de ani a plecat însoțit de sora sa și de prietenul său Gherman în căutarea maeștrilor, într-o călătorie inițiatică în Orient, locul marilor experiențe ale desăvârșirii.
Ioan Casian ilustrează tipul ascetului călător, cel ce caută înțelepciunea în spații sacre și în întâlniri providențiale. Prima călătorie duhovnicească a fost la Betleem. Acolo a stat doi, ani făcând asceză și ascultând povețele duhovnicului, într-o chilie din apropierea peșterii unde s-a născut Mântuitorul. Va merge apoi în Asia Mică în comunitățile înființate de Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur după care va lua drumul Nilului pe urmele pustnicilor Antonie și Pahomie unde va studia viața monahală a anahoreților consemnând experiența Sfinților Părinți și dobândind tainele rugăciunii inimii pe care mai târziu le va răspândi pretutindeni. În jurul anului 400, împreună cu Cuviosul Gherman, se stabilește la Constatinopol unde Sfântul Ioan Gură de Aur îl hirotoneşte diacon. Citește în continuare →
Diavolul – hidosul paznic al comorii
Ne place sau nu, imaginea diavolului exercită o anumită fascinație. Ne temem de el, poate îl și recunoaștem, dar ne atrage. Imaginea obișnuită a diavolului este cea a unui rău existent în afara noastră de care trebuie să ne ferim. În realitate este un aspect unic și etern al psihicului uman, iar negarea sau înțelegerea lui greșită generează nevroză. Cartea Laviniei Bârlogeanu, Diavolul în viziuni, povești și vise, ed. Nemira analizează prin metoda psihanalizei jungiene „Povestea Licornei și a stăpânului din regatul de jos“, dar și alte povești fantastice, în care urmărește apariția și manifestarea răului ca produs al psihicului uman, făcând o paralelă cu spațiul viselor în care acest fenomen se produce în același fel.
Diavolul se referă în special la terenul pe care se configurează universul psihic al inconștientului, fiind un mesager al puterii colective, al transformării. Apariția lui din străfundurile omului reprezintă chemarea la viață, la moarte, la a împlini ceva, începutul unei convertiri sau preludiul unei experiențe mistice. Cel care cheamă la aventură este un personaj întunecat care anunță începutul unei noi etape de viață. De aceea Diavolul mai este numit și „Cel de pe comoară.“
Pe parcursul călătoriei inițiatice se ivesc o serie de puteri ale Sufletului fără ajutorul cărora nu poate fi înfruntat mesagerul din infern. Diavolul reprezintă un principiu supranatural care provoacă la viață și la moarte simultan. Pentru a fi corect înțeles este nevoie de renunțarea la prejudecățile creștine sau la termenii opoziției bine/rău și privit în termenii unei compensări sau cum ar spune Jung: „Atât binele cât și răul au nevoie unul de celălalt. Până și în cel mai bun lucru există germenele răului și nimic nu este atât de rău încât din el să nu poată rezulta ceva bun.“ Citește în continuare →
Cine este Maria Magdalena?
Portretizarea Mariei Magdalena oscilează între imaginea de prostituată, păcătoasă și cea de ucenic influent și apostol al lui Iisus Hristos ajungând în textele din ultima vreme până la cea de soție. De-a lungul timpului rolul ei a fost disimulat de interesele autorilor care susțineau cauza ucenicilor bărbați în frunte cu Petru. Refuzul lui Petru de a accepta rolul Mariei Magdalena reflectă atitudinea conflictuală cu privire la rolul de conducător în cadrul Bisericii. Pe de altă parte, imaginea de prostituată pocăită este greșită în termenii corectitudinii istorice, scopul fiind cel al marginalizării ei. Această identificare a ei a fost făcută la sfârșitul secolului al VI-lea de papa Grigore cel Mare. Se presupune însă a fi o acțiune tendențioasă pusă pe seama fanteziei unor exegeți care au confundat-o cu alte personaje feminine.
În Maria Magdalena în evanghelii și texte apocrife, ed. Nemira, Marvin Meyer încearcă să ofere o imagine obiectivă bazată strict pe dovezile scrise, fără a ignora și alte legende care nuanțează aspectele de mai sus. Cartea analizează fragmente din evangheliile Noului Testament, literatura extracanonică și surse gnostice printre care și Evanghelia după Maria (Maria Magdalena) în cadrul cărora Maria Magdalena deține un rol principal. Aceste surse demonstrează că Maria Magdalena „ a fost un ucenic esențial al lui Iisus, cu propriul său rol bine conturat și cu propria sa evanghelie“, ceea ce îi permite să iasă din penumbra istoriei. Citește în continuare →
Sfântul Ilie – cel mai popular dintre proroci
În 20 iulie îl prăznuim pe Sf. Ilie Tesviteanul – unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament, numit și omul lui Dumnezeu, singurul profet care apare alături de Moise pe Muntele Tabor, la Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.
Prorocul Ilie a fost chemat la misiune direct de Dumnezeu, la fel ca toți profeții Vechiului Testament. Activitatea lui profetică s-a desfășurat în sec. al IX-lea i.H., în timpul domniei regelui Ahab, din Samaria. Născut în Tesba (Tesva), Ilie a fost fiul lui Sovac, preot al legii Vechi în ținutul Galaad. Pe vremea Regelui Ahab, căsătorit cu o prințesă feniciană, Izabela, începe o prigoană a credincioșilor din Vechea lege și o apropiere de credință în Baal. Poporul ales al lui Yahve devine, încet, încet, popor al lui Baal. Pentru această faptă, Prorocul Ilie îl mustră pe rege cu vorbe aspre și prevestește trei ani și jumătate de foamete pentru poporul evreu. Regele se mânie și vrea să-l pedepsească, dar nu reușește, fiindcă Ilie se ascunde pe malul torentului Cherit. Prorocia se împlinește: țară este cuprinsă de o foamete cumplită. Citește în continuare →
Istorie și alchimie în Ospățul lui John Saturnall
Ospățul lui John Saturnall îmbină datele istoriei cu legendele mitice dar și lupta dintre creștinism și vechile tradiții păgâne. Arta culinară este secretul alchimic care străbate secolele și se dezvoltă cu fiecare zi, lună, anotimp transformându-se după caz în artă, armă de seducție, negociere politică, armă împotriva represiunii sau act al căinței și iertării. Ospățul lui John Saturnall, ed. Nemira spune povestea unui tânăr orfan care din ucenic la bucătăria conacului Buckland ajunge cel mai mare maestru bucătar al timpului său. După ce mama sa este alungată din sat de sectele religioase, fiind considerată vrăjitoare, John este salvat de preot și trimis la conac unde, sub îndrumarea maestrului Scovell, învață să își descopere propriul „ospăț“. „Buna Susan“, cea pe care sătenii o chemau să le prepare poțiuni pentru durerile facerii, dar pe care o numeau pe la spate vrăjitoare, descindea dintr-o familie foarte veche, fiind una dintre ultimele deținătoare a secretelor plantelor. Cu ultimele puteri, înainte de a muri, ea își inițiază fiul în tainele plantelor și ale rețetelor culinare. Talentul lui unic de a identifica orice aromă dintr-o rețetă îl fac de neînlocuit în imperiul gastronomic al maestrului Scovell. Citește în continuare →
Rugăciunea de dimineață
Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac și astfel, ținând la mine, să Te pierd pe Tine. Citește în continuare →
Efectele și cauzele karmei
Cred că oricine și-a pus măcar o dată întrebarea: „Ce este karma?“ Chiar dacă răspunsurile sunt multe iar definițiile complicate, încercarea de a afla merită efortul. Foarte pe scurt sensul karmei este cel al înlănțuirii de fapte și efecte. Orice acțiune a noastră produce efecte ce vor deveni premisa apariției unui nou ciclu de acțiuni. Citește în continuare →
Ultimele comentarii